theme-icon
logo
logo
Menu icon
Point.md logo
Distribuie știrea
Copiază linkul
Link copiat
8 Noiembrie 2025, 11:25
5 384
Copiază linkul
Link copiat

Oamenii de știință au găsit o explicație pentru norul ciudat care urmărește Luna în spațiu

Oamenii de știință au găsit o explicație pentru norul ciudat care urmărește Luna în spațiu. Au fost identificate mai multe cauze ale acestui fenomen, printre care micrometeoriții și diferențele de temperatură.

Oamenii de știință au găsit o explicație pentru norul ciudat care urmărește Luna în spațiu.
Oamenii de știință au găsit o explicație pentru norul ciudat care urmărește Luna în spațiu.

Deasupra suprafeței Lunii există un nor rar de praf, cu o caracteristică neobișnuită — concentrația sa este mult mai mare pe partea diurnă a satelitului. Un nou studiu propune o explicație originală pentru această asimetrie, legând-o de variațiile extreme de temperatură de pe suprafața lunară, informează livescience.com.

Suprafața Lunii este acoperită cu regolit — un strat de roci măcinate. Loviturile zilnice ale micrometeoriților de dimensiunea unui fir de păr uman ridică praful până la înălțimi de sute de kilometri. Deoarece Luna nu are o atmosferă de protecție, spre deosebire de Pământ, zilnic cad acolo tone de micrometeoriți, care sfărâmă rocile și le transformă în praf.

Drept urmare, se formează un nor de praf de densitate extrem de scăzută — aproximativ patru particule pe metru cub. Norul asimetric înconjoară Luna și este întotdeauna deplasat spre partea orientată către Soare. Volumul norului este redus și nu poate fi văzut cu ochiul liber. Cea mai densă zonă a norului se află lângă suprafața satelitului, în apropierea liniei de răsărit, scrie Live Science.

Autorul principal al studiului, Sebastien Verkercke, a observat o diferență cheie între partea diurnă și cea nocturnă a Lunii. Ziua, temperatura pe satelitul Pământului ajunge la +112°C, iar noaptea scade până la -183°C. Modelările pe calculator au arătat că pe suprafața caldă a Lunii se formează cu 6–8% mai mult praf. Particulele de pe partea zilei au mai multă energie și ating altitudini orbitale.

La coliziunea cu o suprafață mai puțin compactă, „pufosă”, se ridică mai puțin praf, deoarece structura slabă amortizează impactul. În schimb, în cazul unui regolit mai dens, sunt ejectate un număr mai mare de particule care se mișcă lent. Cercetătorii consideră că configurația norului poate servi ca indicator al densității suprafeței lunare.

Descoperirea permite utilizarea configurației norului de praf ca indicator al proprietăților fizice ale suprafeței Lunii. Acest lucru este deosebit de important pentru planificarea viitoarelor misiuni și construirea bazelor lunare. Oamenii de știință intenționează să studieze norii de praf și ai altor corpuri cerești, în special Mercur, unde contrastele de temperatură sunt și mai pronunțate.

Acum ne puteți urmări și pe TelegramFacebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.

Sursă
Distribuie știrea
Copiază linkul
Link copiat