Cercetători: Una dintre etapele somnului, crucială în reducerea riscului de demență

Somnul profund este a treia etapă a ciclului de somn de 90 de minute al unei persoane, care durează aproximativ 20-40 de minute. Este cea mai odihnitoare etapă, când undele cerebrale și bătăile inimii încetinesc și tensiunea arterială scade, relatează incrussia.ru.

Somnul profund întărește mușchii, oasele și sistemul imunitar al unei persoane și pregătește creierul pentru a absorbi mai multe informații. S-a constatat recent că persoanele cu modificări ale creierului asociate cu boala Alzheimer au performat mai bine la testele de memorie dacă au parte de mai mult somn profund.

„Somnul cu unde lente, sau somnul profund, sprijină îmbătrânirea creierului în multe feluri și știm că somnul favorizează eliminarea deșeurilor metabolice din creier, facilitând inclusiv eliminarea proteinelor care se acumulează în boala Alzheimer”, a declarat Matthew Pace, neurocercetător.

Acesta a adăugat că, până acum, cercetătorii nu erau conștienți de rolul somnului profund în dezvoltarea demenței. Noile descoperiri sugerează că pierderea somnului profund poate fi un factor de risc modificabil pentru demență.

Pace și colegii săi din Australia, Canada și Statele Unite au studiat 346 de participanți la studiul Framingham Heart Study care au fost supuși la două studii de somn pe timp de noapte între 1995 și 1998 și între 2001 și 2003, cu o medie de cinci ani între perioadele de testare.

Această cohortă bazată pe comunitatea care nu avea demență la momentul studiului din 2001-2003 și avea în 2020 în jur de 60 de ani, a oferit cercetătorilor posibilitatea de a examina relația dintre cei doi factori în timp prin compararea datelor din cele două studii polisomnografice aprofundate ale somnului și apoi prin urmărirea prezenței demenței în rândul participanților.

„Am folosit aceste date pentru a examina modul în care somnul profund se modifică odată cu vârsta și dacă schimbările în procentul de somn profund sunt asociate cu riscul de a dezvolta demență mai târziu în viață după 17 ani”, spune Pace.

Pe parcursul celor 17 ani de urmărire, au fost raportate 52 de cazuri de demență în rândul participanților. Nivelurile de somn cu unde lente ale participanților, înregistrate în timpul studiului somnului, au fost, de asemenea, examinate pentru o asociere cu cazurile de demență. S-a constatat că, în general, nivelurile de somn profund au scăzut de la vârsta de 60 de ani, atingând un nivel maxim între 75 și 80 de ani și stabilizându-se apoi.

Comparând rezultatele primului și ale celui de-al doilea studiu asupra somnului, cercetătorii au descoperit o legătură între fiecare punct procentual de scădere a somnului profund pe an și o creștere cu 27% a riscului de a dezvolta demență. Acest risc a crescut la 32% atunci când s-au oprit la boala Alzheimer, cea mai frecventă formă de demență.

Studiul Framingham privind inima măsoară mulți indicatori de sănătate în timp, inclusiv pierderea volumului hipocampal (un semn timpuriu al bolii Alzheimer) și factorii comuni care contribuie la bolile cardiovasculare.

Nivelurile scăzute de somn profund au fost asociate cu un risc crescut de boli cardiovasculare, administrarea de medicamente care pot afecta somnul și existența genei APOE ε4, care este legată de boala Alzheimer.

„Am constatat că un factor de risc genetic pentru boala Alzheimer, dar nu și volumul creierului, a fost asociat cu declinul accelerat al scorurilor de somn cu unde lente”, spune Pace.

Deși acestea sunt asocieri clare, autorii notează că un astfel de studiu nu dovedește că pierderea somnului profund provoacă demență și este posibil ca procesele cerebrale legate de demență să provoace pierderea somnului. Sunt necesare mai multe cercetări pentru a înțelege pe deplin acești factori.

Deocamdată, cercetătorii recomandă un somn suficient care este important pentru mai mult decât îmbunătățirea memoriei. Există chiar și măsuri pe care oamenii le pot lua pentru a-și crește șansele de a avea mai mult din acel somn important cu unde lente.