Oamenii de știință au descoperit un nou mecanism natural de protecție împotriva cancerului

La această concluzie au ajuns cercetătorii de la Centrul Medical Weil Cornell, transmite cell.com.

Oamenii de știință au descoperit că limfocitele T activate — participanți cheie ai răspunsului imun — eliberează vezicule extracelulare. Acestea sunt „capsule” microscopice membranare pe care celulele le folosesc pentru transmiterea semnalelor. În interiorul acestor vezicule se găsesc fragmente de ADN capabile să pătrundă în alte celule.

Experimentele au arătat că aceste vezicule care conțin ADN sunt absorbite atât de alte celule imune, cât și de celulele tumorale. Odată ajunse în interior, ele amplifică procesul de prezentare a antigenelor — mecanism prin care sistemul imunitar recunoaște amenințarea. Drept rezultat, tumorile devin „vizibile” pentru imunitate, care începe să le atace mai activ.

În mod normal, celulele canceroase încearcă să se ascundă de supravegherea imunitară, suprimând acest proces. Totuși, mecanismul descoperit inversează situația: veziculele restabilesc capacitatea sistemului imunitar de a recunoaște tumora.

În experimente preclinice pe animale, administrarea acestor vezicule a dus la încetinirea creșterii tumorilor și la o penetrare sporită a celulelor imune în acestea. Efectul a fost observat la mai multe tipuri de cancer, inclusiv glioblastom, cancer pancreatic și cancer mamar triplu negativ — forme care, de obicei, răspund slab la imunoterapie.

Cercetătorii au mai constatat că ADN-ul din compoziția veziculelor nu este întâmplător: este îmbogățit cu gene asociate funcției imune. În plus, pe suprafața veziculelor se găsește o enzimă care ajută la livrarea acestui material genetic direct în nucleul celulelor, unde poate fi activat temporar.

Potrivit autorilor, descoperirea indică existența unei „bucle de amplificare” naturale a răspunsului imun: limfocitele T nu doar atacă tumora direct, ci și intensifică activitatea întregului sistem imunitar prin transmiterea semnalelor genetice.

În prezent, echipa lucrează la dezvoltarea unor noi abordări terapeutice bazate pe acest mecanism. Se presupune că astfel de vezicule ar putea fi utilizate ca tratament independent sau în combinație cu metodele existente de imunoterapie.