Pactul UE privind migrația a intrat în vigoare: Migranții ilegali vor putea fi expulzați în țări terțe

Obținerea azilului în statele Uniunii Europene va deveni mai dificilă, iar persoanele ale căror cereri sunt respinse vor trebui să părăsească mai rapid teritoriul Uniunii. Totuși, noul pact nu rezolvă complet problema migrației. Valul puternic de imigrație care a afectat Europa încă din anii 2010 s-a transformat, între timp, dintr-o provocare la frontierele externe într-o temă majoră de politică internă, transmite oxu.az.

„Cu noile reguli vom avea un control mai mare asupra celor care pot veni în UE, cine poate rămâne și cine trebuie să plece. Facem ordine în Europa” — așa descrie noul cadru comisarul european pentru afaceri interne și migrație Magnus Brunner. Documentul istoric, care schimbă substanțial sistemul european de migrație, a fost adoptat încă în 2024. Țările au primit încă doi ani pentru pregătirea implementării lui.

Iată principalele elemente ale reformei:

• În primul rând, noile reguli prevăd verificarea obligatorie a cetățenilor din țări terțe la frontierele externe și colectarea sau verificarea datelor biometrice. Cu ajutorul bazei de date actualizate Eurodac, statele membre vor putea identifica cererile repetate de azil și combate deplasarea ilegală a solicitanților în interiorul UE.
• În al doilea rând, procedurile de examinare a cererilor de azil și de returnare vor deveni mai rapide și mai stricte. Persoanele care nu au dreptul la protecție umanitară nu vor mai putea aștepta ani de zile o decizie, iar unele cereri vor fi analizate înainte de intrarea în Uniunea Europeană.
• În al treilea rând, statele UE au convenit să își ofere sprijin reciproc prin relocarea refugiaților, contribuții financiare sau asistență operațională. Anterior, responsabilitatea principală revenea statului care înregistra prima cerere de azil.

În plus, pactul poate fi „extins” prin acte suplimentare — de exemplu, o listă a țărilor sigure sau un document separat privind sistemul de returnare din UE. În prezent, Bruxelles-ul negociază posibilitatea creării de „huburi de returnare” — centre externe în afara UE, unde vor fi expulzați solicitanții care nu au obținut dreptul la azil în UE. Printre țările în care astfel de centre ar putea fi amplasate, presa europeană a menționat Albania, țări din Africa, precum și Kazahstan și Uzbekistan, dar ultimele au declarat deja că nu și-au dat acordul. Cât ar putea costa externalizarea migranților și de ce contribuabilii europeni ar trebui să finanțeze acest lucru rămâne un subiect de discuții aprinse.

Începerea aplicării noului pact privind migrația și azilul reprezintă o bornă importantă în istoria integrării europene. Deciziile cheie în politica migrației au rămas decenii la rând în competența guvernelor naționale, iar abia de la sfârșitul anilor 1990 UE a construit treptat un sistem comun de azil. Odată cu adoptarea în 2009 a Tratatului de la Lisabona, sistemul unitar de proceduri migratorii și solidaritate a fost consacrat oficial.

Însă până în 2015 a devenit clar că sistemul nu funcționează în practică: doar într-un singur an au fost depuse peste 1,25 milioane de cereri de azil. În aprilie aceluiași an, Europa a fost zguduită de o tragedie în Marea Mediterană, când o ambarcațiune cu 800 de migranți din Africa s-a scufundat în drum spre insula italiană Lampedusa.

Atunci liderii europeni au fost nevoiți să negocieze atât măsuri de reacție de urgență, cât și eforturi sistemice pe patru direcții: prevenirea trecerii ilegale a frontierelor UE, salvarea celor aflați în pericol în Marea Mediterană, îmbunătățirea politicii de integrare a migranților legali și reforma sistemului de acordare a azilului. În total, în perioada 2015–2025, peste 8,6 milioane de persoane au depus pentru prima dată cereri de protecție internațională.

Ironia este că în ultimii ani noul pachet de documente este criticat atât pentru excesul de blândețe, cât și pentru excesul de severitate.

În timp ce organizațiile pentru drepturile omului au acuzat legislatorii că „întorc dreptul european cu decenii în urmă”, politicienii conservatori critică guvernele naționale pentru prea multă conformare față de Bruxelles și pentru solidaritatea excesivă cu alte state membre ale UE. Pe fondul accentului tot mai mare pus pe identitatea națională și combaterea migrației de către forțele de extremă dreapta din Europa și de președintele Donald Trump, liderii europeni au optat pentru o abordare mai dură a reformei migrației, axată în principal pe controlul fluxurilor migratorii și accelerarea procedurilor de returnare.