Oamenii de știință au numit pericolul pasiunii excesive pentru antrenarea creierului
După câteva săptămâni de antrenamente epuizante, nivelul de dopamină din hipocampul șoarecilor a rămas ridicat chiar și după 48 de ore de recuperare.

La această concluzie au ajuns cercetătorii de la Universitatea din São Paulo. Ei au comparat modul în care creierul animalelor reacționează la un efort singular și la un regim de antrenament de lungă durată, relatează sciencedirect.com
Într-un experiment, șoarecii au alergat pe bandă până la epuizare. În altul, animalele s-au antrenat timp de opt săptămâni, iar efortul a fost crescut treptat. Până în ultima săptămână, acestea efectuau câte două antrenamente pe zi, cu o pauză de patru ore. Astfel, cercetătorii au reprodus situația în care efortul se acumulează, iar timpul pentru recuperare rămâne redus.
După efort, oamenii de știință au studiat hipocampul — o regiune a creierului care participă la funcționarea memoriei și la reglarea emoțiilor. În țesuturi au fost măsurate nivelurile de dopamină și serotonină, precum și indicatorii proteinelor asociate cu sinteza și transportul acestor substanțe. Printre acestea s-a numărat tirozinhidroxilaza — o enzimă necesară pentru formarea dopaminei.
După o singură alergare, nivelul dopaminei creștea la scurt timp după efort. La șoarecii care s-au antrenat timp de câteva săptămâni, după două zile se mențineau niveluri crescute de dopamină și de tirozinhidroxilază. Acest rezultat indică faptul că o serie prelungită de eforturi modifică procesul de recuperare din creier.
Studiul a evidențiat un marker biochimic prin care poate fi deosebit răspunsul rapid la un efort singular de răspunsul mai îndelungat la epuizarea repetată. Acum, oamenii de știință pot verifica dacă un tablou similar apare la oameni și dacă acesta este legat de simptomele care apar în cazul supraantrenamentului.


