Regula conform căreia „un an la un câine este egal cu șapte ani la un om”, infirmată definitiv
Calcularea vârstei unui câine în ani umani prin înmulțirea cu șapte nu are sens: câinii tineri se maturizează mai repede decât presupune această formulă, iar cei vârstnici îmbătrânesc mai lent.

Această concluzie a fost trasă de biologii Christine Charvet și Taylor Turner de la Universitatea Auburn, care au analizat 11 365 de observații despre oameni, câini și canide sălbatice, transmite biorxiv.org
Autorii au colectat date despre repere comportamentale, precum vârsta la care se deschid ochii, modificările biochimiei sângelui, atingerea maturității sexuale și incidența bolilor la oameni. În total, au fost analizate 171 de grupuri de câini și 11 specii de canide — de la rase decorative până la lupi cu coamă. Comparația a arătat că un cățel nou-născut corespunde, din punctul de vedere al dezvoltării, unui făt uman de șase luni, un câine de un an — unui adolescent de 17–18 ani, iar unul de zece ani — unei persoane trecute puțin de 60 de ani.
Ritmurile de maturizare ale diferitelor sisteme ale organismului nu coincid. La bebeluși, ochii și urechile încep să funcționeze cu mult înainte ca copilul să învețe să meargă. La câini, lupi și coioți, simțurile și abilitățile motorii se maturizează sincron. Totodată, la rudele sălbatice ale câinelui, etapele maturizării sunt distribuite diferit: un lup de un an corespunde unei persoane de 18 ani, iar unul de cinci ani — unei persoane de 42 de ani, deoarece creșterea și maturizarea sexuală la lupi și coioți durează mai mult decât la rasele domestice. Chiar și picioarele lungi ale lupului cu coamă se explică prin osificarea prelungită în timp a membrelor.
Rasele toy, precum Shih Tzu, îmbătrânesc cel mai lent, iar boxerii și alți mastifi — cel mai rapid. Fiecare rasă are propriile vulnerabilități: la teckeli, sistemul nervos se uzează devreme din cauza bolilor coloanei vertebrale, iar la boxeri și retrieverii aurii predispoziția la cancer se manifestă timpuriu. În organismul aceluiași câine, organele și sistemele îmbătrânesc în ritmuri diferite, de aceea pur și simplu nu există un coeficient unic de recalculare a vârstei.
«Practica de a înmulți vârsta câinelui cu șapte pentru a obține echivalentul uman nu mai rezistă criticii», consideră prima autoare a studiului, biologa Christine Charvet. Potrivit acesteia, ritmurile de dezvoltare și îmbătrânire sunt stabilite de numeroase ceasuri biologice diferite.
Regula celor șapte ani a apărut dintr-o simplă aritmetică: se considera că omul trăiește circa 70 de ani, iar câinele — aproximativ zece. Noua lucrare a arătat că maturizarea și îmbătrânirea constau din numeroase procese, iar fiecare rasă are propriul ritm.


