Studiu: Vârsta neașteptată la care începe deteriorarea memoriei

Odată cu înaintarea în vârstă, tiparele cerebrale implicate în memorarea și recuperarea informațiilor devin mai puțin precise, ceea ce face mai dificilă asocierea corectă a detaliilor amintirilor, transmite sciencedirect.com.

La studiu au participat 61 de persoane: 17 voluntari cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani, 21 de persoane cu vârste între 50 și 60 de ani și 23 de participanți cu vârste între 61 și 74 de ani. Subiecților le erau prezentate fețe asociate cu anumite obiecte sau scene. După o pauză, aceștia trebuiau să aleagă perechea corectă dintre mai multe imagini familiare. Un astfel de test a permis evaluarea memoriei asociative — capacitatea de a reține ce evenimente sau obiecte sunt legate între ele.

Precizia a scăzut treptat odată cu vârsta. Participanții tineri își aminteau mai bine asocierile corecte, în timp ce persoanele de vârstă mijlocie și înaintată făceau mai multe greșeli. Totodată, între cele două grupuri mai în vârstă nu au fost identificate diferențe semnificative în ceea ce privește precizia generală.

Cercetătorii au studiat concomitent activitatea hipocampului — regiunea creierului implicată în formarea și recuperarea amintirilor — cu ajutorul imagisticii prin rezonanță magnetică funcțională. La tineri, tiparele de activitate mai similare în timpul memorării și al reproducerii ulterioare erau asociate cu rezultate mai bune. Odată cu vârsta, această legătură slăbea.

Deosebit de interesant a fost faptul că, la participanții vârstnici, o reactivare mai pronunțată a hipocampului era uneori asociată nu cu îmbunătățirea, ci cu erori de memorie. Creierul putea reactiva un tipar prea larg sau imprecis, din cauza căruia persoana confunda, de exemplu, scena cu obiectul.

Oamenii de știință au verificat, de asemenea, dacă aceste schimbări sunt explicate de reducerea volumului hipocampului sau de diferențele de atenție. Totuși, niciunul dintre factori nu a explicat pe deplin regularitatea observată. Autorii consideră că vârsta mijlocie poate fi o perioadă de tranziție importantă pentru memorie, care a rămas mult timp în umbra cercetărilor privind îmbătrânirea. Totodată, studiul nu permite stabilirea momentului individual de debut al schimbărilor.