Soția lui Bruce Willis și-a amintit care a fost primul simptom al bolii actorului: A început să se bâlbâie

Soția lui Bruce Willis, Emma Heming, a împărtășit detalii noi despre viața actorului după ce, în 2022, i-a fost diagnosticat unul dintre cele mai rare și complexe tipuri de demență, transmite mentoday.ru.

Într-un interviu acordat publicației NewsNation, prilejuit de lansarea cărții sale, ea a vorbit despre starea actuală de sănătate a soțului său, schimbările cheie din viața de zi cu zi și experiența personală ca îngrijitoare.

Potrivit spuselor sale, una dintre particularitățile stării actorului de 69 de ani este anozognozia — un sindrom neurologic în care persoana nu poate conștientiza prezența bolii sau gravitatea acesteia. Ea a menționat că acest lucru reprezintă, într-un anumit sens, o ușurare, deoarece îl scapă pe Bruce Willis de frică și suferință psihologică legate de înțelegerea diagnosticului său.

„Dacă Bruce ar fi spus: „Emma, cred că am ceva în neregulă. Mi-e frică”, ar fi fost foarte greu”, a explicat ea.

Demența fronto-temporală, spre deosebire de boala Alzheimer, afectează în primul rând zonele creierului responsabile de comportament și vorbire, nu de memorie. În ciuda progresiei bolii, actorul își recunoaște în continuare membrii familiei. Emma Heming a subliniat că între ei a rămas o legătură profundă nonverbală.

„Nu avem nevoie de cuvinte. Am învățat să-l acceptăm așa cum este, doar să-l sprijinim și să-l iubim”, a adăugat ea.

Diagnosticul concret al actorului este afazia progresivă primară, o formă de LVD (Lewy Body Dementia), care este cea mai comună formă de demență la persoanele sub 60 de ani.

Primul simptom pe care l-a observat mult înainte de stabilirea diagnosticului precis a fost revenirea bâlbâielii, de care actorul suferea în copilărie, dar de care scăpase în perioada adultă. Din păcate, atunci acest simptom nu a fost luat în serios.

Una dintre cele mai dificile și complexe decizii pe care a trebuit să le ia familia a fost locuirea separată a lui Bruce Willis. Emma Heming a numit acest pas unul dintre cele mai grele momente din viața sa, dar necesar pentru bunăstarea fiicelor lor, care aveau opt și zece ani la momentul stabilirii diagnosticului. Ea a explicat că această măsură a fost luată pentru a crea un mediu cât mai sigur și stabil pentru copii.

„Bruce nu ar fi vrut ca viața copiilor noștri să fie umbrită de diagnosticul său”, a spus ea, exprimând speranța că deschiderea sa va ajuta alte familii aflate în fața unei alegeri similare.

Această experiență personală a stat la baza cărții sale „The Unexpected Journey: Finding Strength, Hope and Yourself on the Caregiving Path” („Călătorie neașteptată: găsirea puterii, speranței și a sinelui în drumul de îngrijitoare”). Momentul crucial pentru Emma a fost când un neurolog i-a spus că rata mortalității în rândul îngrijitorilor este cu 63% mai mare decât media și că aceștia deseori mor mai devreme decât persoanele pe care le îngrijesc.

Această informație a fost pentru ea un semnal de alarmă, determinând-o să-și reevalueze propria sănătate.

Ea a subliniat că în SUA există peste 63 de milioane de persoane care îngrijesc membri apropiați ai familiei și că mulți dintre ei nu primesc sprijin adecvat.