Virusul Bundibugyo s-a răspândit în patru țări în decurs de șase luni

În istorie a existat un singur focar mai mare decât acesta (atunci, timp de doi ani, s-au îmbolnăvit 29 de mii de persoane). Vă explicăm de ce infecția cu virusul Ebola se răspândește acum atât de rapid și în ce constă speranța, scrie meduza.io.

Autoritățile au aflat despre focar când acesta era deja în plină desfășurare. Unul dintre motive este că localnicii aveau probleme mai grave.

La mijlocul lunii mai 2026, Organizația Mondială a Sănătății a declarat o situație de urgență de interes internațional în Republica Democrată Congo (RDC), fără a mai convoca în acest scop, ca înainte, un comitet special. Cert este că, atunci când informația despre răspândirea infecției cu virusul Ebola a ajuns la autoritățile RDC, numărul bolnavilor creștea foarte rapid.

Rezultatele ultimelor estimări indică faptul că răspândirea virusului a început în ianuarie sau februarie. La început, oamenii puneau totul pe seama tuberculozei, SIDA, intoxicației cu mercur și a altor cauze. Iar clinicile private se temeau să raporteze cazurile suspecte din cauza riscului de a fi închise.

În plus, infecția cu virusul Ebola poate arăta diferit: nu provoacă întotdeauna hemoragii (tocmai de aceea boala a încetat să mai fie numită febră hemoragică, adică una care provoacă sângerări). Prin urmare, și de această dată, când a început noul focar, ar fi putut fi confundată cu alte boli. Și chiar dacă existau suspiciuni, diagnosticul de laborator dădea rezultate negative: în etapele timpurii, lucrătorii medicali au folosit teste pentru depistarea altor virusuri Ebola — nu a rarului virus Bundibugyo.

Nu trebuie uitat nici faptul că conflictele armate, malaria și sărăcia reprezintă o amenințare mai mare și, respectiv, atrag mai mult atenția oamenilor care trăiesc în RDC decât focarele de infecție cu virusul Ebola, care apar periodic. Prin urmare, nici nu există o vigilență deosebită față de această infecție.

Până acum nu este clar ce eveniment a declanșat focarul, însă adesea este vorba despre contactul cu animale sălbatice. Probabilitatea acestuia crește atunci când pădurile sunt defrișate și rămân doar mici porțiuni cu copaci. Exact acest lucru se întâmplă în estul RDC, unde principala sursă de venit pentru o mare parte a populației locale este extragerea aurului și a altor metale prețioase. Pădurile sunt defrișate tocmai pentru dezvoltarea acestei activități.

Lucrătorii medicali locali și organizațiile umanitare internaționale nu reușesc să ofere ajutor adecvat

Problemele sunt amplificate și de faptul că în această parte a RDC este dificil să se acorde ajutor din cauza numeroaselor grupări armate și a opoziției localnicilor. Unii dintre ei sunt convinși că voluntarii și lucrătorii medicali răspândesc ei înșiși virusul, iar spitalizarea înseamnă moarte sigură. În primele trei luni de la declararea de către OMS a situației de urgență, medicii au fost atacați de cel puțin 12 ori. Și alți angajați ai organizațiilor umanitare ajung în pericol. De exemplu, în iunie, doi voluntari care se ocupau de asigurarea cu apă potabilă au fost uciși de persoane înarmate în această parte a RDC.

Specialiștii numesc uneori infecția cu virusul Ebola „boala compasiunii”, deoarece de obicei se îmbolnăvesc cei care îngrijesc pacienții și trupurile acestora — rudele, lucrătorii medicali, persoanele care transportă cadavrele.

Multe familii, în pofida riscurilor și a interdicției, vor să respecte tradițiile și să-și înmormânteze singure rudele (ceea ce înseamnă că, în procesul de pregătire a trupului, intră în contact cu lichidele biologice care conțin virusul). Acest lucru duce la confruntări cu autoritățile.

Lucrătorii medicali contractează virusul din cauza lipsei echipamentelor de protecție necesare. În octombrie se vorbea despre 301 specialiști infectați — 48 dintre ei au murit. Este vorba atât despre medici și asistente medicale locale, cât și despre angajați ai misiunilor umanitare.

RDC se numără printre cele mai sărace cinci țări din lume și are nevoie de ajutorul donatorilor externi. În timpul celui mai mare focar de infecție cu virusul Ebola (în anii 2014–2016), USAID a participat activ la combaterea acestuia. După ce administrația Trump a închis această agenție, organizațiile umanitare au redus ajutorul în partea de est a RDC. Drept urmare, au avut de suferit și programele de monitorizare a situației epidemiologice, dotarea spitalelor cu echipamentele și consumabilele necesare. Acum, donatorii internaționali intenționează să aloce aproape trei miliarde de dolari pentru controlul focarului (887 de milioane dintre care — din partea SUA). Acești bani, după cum vedem, nu ajută la stoparea infecției, însă, probabil, ar fi funcționat mai bine ca măsură de prevenție — și atunci s-ar fi putut evita pierderea de vieți omenești.

În toamnă, infecția a ajuns în țări noi

Inițial se știa că boala provocată de virusul Bundibugyo se răspândește în estul țării. În Uganda, aceasta a fost diagnosticată mai târziu — la două persoane sosite din RDC. De atunci, în Uganda s-au îmbolnăvit 20 de persoane, însă din iulie nu au mai fost înregistrate cazuri noi.

De la începutul lunii octombrie, în Kenya boala provocată de virusul Bundibugyo a fost diagnosticată la nouă persoane. La sfârșitul lunii, boala a fost depistată la o persoană în Nigeria. Niciuna dintre cele două țări nu are frontieră comună cu RDC.

În plus, câțiva bolnavi au fost evacuați în Elveția, Țările de Jos și Germania. În Franța s-a îmbolnăvit o persoană care a lucrat într-o misiune umanitară în RDC și a revenit acasă.

Însă nimeni nu se așteaptă la o epidemie în Europa. Medicul specializat în limitarea bolilor tropicale, Daniel Bausch, a declarat într-un interviu pentru NPR: „Într-o țară cu venituri ridicate nu va exista un focar major de febră Ebola”. Tocmai pentru că acolo există suficiente resurse pentru echipamente de protecție individuală, terapie de susținere și alte măsuri de combatere a infecției.

Testările vaccinurilor au început abia acum. Medicamentele experimentale sunt folosite din vară, însă deocamdată nu este clar cât de eficiente sunt

Una dintre modalitățile de a ține focarul sub control este urmărirea contacților bolnavilor și izolarea acestora. Totuși, de această dată, astfel de măsuri nu au putut fi aplicate suficient de devreme. În plus, populația locală este extrem de mobilă: oamenii se deplasează permanent, plecând, de exemplu, să lucreze la minele de aur, ceea ce le îngreunează considerabil căutarea. Drept urmare, nici după câteva luni focarul nu a putut fi ținut sub control: s-a constatat că peste 90% dintre bolnavi au contractat virusul de la pacienți despre care medicii nici măcar nu știau. Astfel, comunitatea internațională este nevoită să-și revizuiască strategia și să caute alte modalități de combatere a infecției.

Virusul Ebola a fost descoperit pentru prima dată acum 50 de ani — în nordul Republicii Democrate Congo (pe atunci se numea Zair), în timpul unui focar al unei boli necunoscute. Ulterior însă a devenit clar că infecția care se răspândea era provocată de două virusuri Ebola diferite — Zair și Sudan. În prezent, în țările africane se răspândește virusul Ebola Bundibugyo, descoperit pentru prima dată în 2007, în timpul unui focar din Uganda. Actualul său focar este al treilea cunoscut.

Deși virusul Ebola este cunoscut din 1976, primul vaccin (destinat combaterii virusului Zair) a fost aprobat abia în 2019. Însă utilizarea sa pe scară largă nu a fost recomandată în timpul ultimului focar: virusurile Zair și Bundibugyo sunt înrudite, dar acest lucru nu înseamnă că vaccinul împotriva unuia va acționa împotriva celuilalt. Și nu s-a trecut la vaccinarea tuturor, pentru ca oamenii să nu aibă un fals sentiment de siguranță — altfel ar fi putut neglija măsurile de protecție care funcționează cu certitudine. În timp, această decizie a fost schimbată, deși încă nu este clar cât de eficient este acest vaccin împotriva virusului Bundibugyo.

Studiul clinic în cadrul căruia va fi cercetată eficacitatea vaccinurilor dezvoltate special pentru combaterea virusului Bundibugyo a început abia la sfârșitul lunii octombrie. În total, sunt studiate două preparate noi, dezvoltate de compania Moderna și Universitatea Oxford. Rezultatele intermediare sunt așteptate la începutul anului 2027.

Ca medicamente care ar putea combate infecția, s-a decis testarea anticorpilor monoclonali și a remdesivirului. Recrutarea participanților la studiu a început în iulie, însă deocamdată nu există nici măcar rezultate preliminare. Într-un alt studiu clinic se examinează dacă medicamentul antiviral experimental obeldesivir funcționează ca profilaxie pentru cei care au intrat deja în contact cu virusul.