Unelte unice ale pietrarilor daci, descoperite în România

Aceste unelte oferă o perspectivă nouă asupra tehnologiilor de construcție ale civilizației dacice dinainte ca influența romană să transforme această regiune, relatează focus.ua.

Descoperirea a fost făcută după ce un localnic a găsit un set de unelte lângă un copac de la marginea unei cariere. Setul, cu o greutate de aproximativ 11 kilograme, ar fi fost descoperit și abandonat de către jefuitori, care nu au anticipat dificultatea transportului unor obiecte atât de grele. În scurt timp, colecția a fost predată Muzeului Castelului Corvinilor din Hunedoara.

Arheologii, printre care și doctorul Horațiu Cociș, au asociat uneltele cu perioada dacică, care se întinde din secolul al II-lea înainte de Hristos până la începutul secolului al II-lea după Hristos. Deși scoaterea setului din contextul său face dificilă datarea exactă, urmele din carieră indică faptul că lucrările s-au oprit după retragerea romanilor în secolul al III-lea după Hristos, ceea ce sprijină atribuirea către perioada de dinaintea romanilor.

Setul conține unelte de lucru: cinci târnăcoape cu două capete, două dintre ele cu margini zimțate rare, cinci pene mici pentru despicarea pietrei, o daltă plată, un instrument ascuțit pentru lucrări detaliate, un ciocan de fasonat și o nicovală portabilă de teren. Aceste instrumente acoperă toate etapele muncii unui pietrar, de la despicare la ascuțire și finisare.

Interes deosebit stârnesc târnăcoapele cu margini zimțate, considerate o inovație dacică. Designul acestora ar fi facilitat realizarea blocurilor prismatice, vizibile în arhitectura fortificată a cetăților dacice.

Dimensiunea redusă a penelor, unele cântărind doar 150 de grame, sugerează că erau folosite pentru prelucrarea calcarului mai moale sau a blocurilor de dimensiuni mici. Dovezile din carieră, precum găurile corespunzătoare penelor în pietre parțial despicate, indică metode standardizate de lucru.

Aceasta ar putea indica o muncă în echipă cu unelte interschimbabile sau faptul că setul a aparținut unui meșter pietrar. Prezența uneltelor de ascuțit, în special a unei nicovale portabile, care este un element rar în cariere, arată că muncitorii își ascuțeau daltele la fața locului pentru a-și menține eficiența. Nicovale similare au fost documentate doar în Galia și Britania romană, unde erau asociate mai degrabă cu activități agricole, nu cu construcții.

Forma și dimensiunea uneltelor sugerează că erau folosite în special pentru lucrări de detaliu, nu pentru extracția brută a blocurilor. Calcarul din Măgura Călanului era transportat pe distanțe de peste 25 de kilometri pentru construcția unor importante monumente dacice, precum Sarmizegetusa Regia, sit aflat în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Cariera, cu o suprafață de aproximativ 30 de hectare, prezintă semne ale unei părăsiri bruște, cel mai probabil în urma cuceririi romane din jurul anului 102 după Hristos. Urmele de unelte și blocurile neterminate sunt încă răspândite pe întregul sit, păstrate și acum cartografiate cu ajutorul tehnologiei moderne LiDAR.

Motivul pentru care uneltele au fost îngropate rămâne necunoscut. Unii cercetători cred că au fost ascunse în timpul unui conflict, posibil în timpul invaziei romane. O altă ipoteză este că pietrarul intenționa să se întoarcă după ele, dar nu a mai revenit niciodată.

Deși unele elemente din designul uneltelor amintesc de stilul roman, analiza susține originea lor dacică. Inactivitatea carierei în perioada dominației romane și oprirea construcțiilor locale din piatră fasonată după cucerire confirmă această concluzie.

Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.