Irlanda a susținut revizuirea dreptului de veto în UE în timpul președinției sale

Despre acest lucru a declarat Billy Kelleher, deputat principal în Parlamentul European din partea partidului premierului Irlandei, transmite eurointegration.com.ua.

Potrivit lui, Dublinul ar trebui să acorde atenție reformei instituționale în UE, iar motivele pentru revizuirea dreptului de veto sunt extinderea iminentă a Uniunii Europene și experiența dificilă cu premierul ungar Viktor Orban.

Renunțarea la principiul unanimității, care se aplică politicii externe a UE și altor câteva domenii cheie de luare a deciziilor, este o prioritate veche pentru fracțiunea Renew Europe, din care face parte Kelleher.

Potrivit mai multor oficiali și diplomați citați de publicație, se așteaptă ca în septembrie Comisia Europeană să prezinte mult așteptata propunere privind guvernarea Uniunii Europene extinse, ceea ce în jargonul UE se numește „revizuirea politicii înainte de aderare” a noilor membri.

În prezent, o mare parte a discuțiilor se concentrează pe limitarea dreptului de vot pentru noii membri, dar Kelleher a subliniat că țările candidate merită statutul de membri cu drepturi depline dacă îndeplinesc criteriile de aderare.

Kelleher a adăugat că dreptul de veto a fost conceput în vremurile când UE avea mult mai puțini membri. „Era folosit foarte rar, iar amenințările cu aplicarea lui erau făcute cu mare prudență”, a spus el.

„În lumea modernă nu poate exista o situație în care o țară, din orice motive, să poată aplica dreptul de veto după bunul său plac și să profite de pe urma Uniunii”, a remarcat politicianul.

El a dat exemplul lui Viktor Orban, care a ieșit de la putere în urma înfrângerii la alegerile din aprilie din Ungaria, după ce a blocat acordarea unui credit UE Ucrainei în valoare de 90 de miliarde de euro. Kelleher a menționat că Orban „uneori din motive vicleane” a șantajat UE.

Germania susține anularea dreptului de veto, iar președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen a declarat acest lucru. Însă această idee nu este pe placul multor țări mai mici, care se tem că fără acest drept interesele lor naționale ar putea fi neglijate.