Trei călugărițe au fugit dintr-un azil de bătrâni înapoi la mănăstirea lor care s-a închis în 2022
Trei călugărițe din Ordinul Sfântului Augustin, surorile Bernadette (88 de ani), Regina (86 de ani) și Rita (82 de ani) au fugit din pensiunea destinată slujitoarelor în vârstă ale bisericii, în mănăstirea natală Goldenstein, lângă Salzburg.

În mănăstire au locuit timp de zeci de ani, până când clădirea medievală a fost transferată unui nou proprietar în 2022, transmite bbc.com.
Castelul Goldenstein, situat în micul oraș Elsbethen, la 15 minute de mers cu mașina de Salzburg, a fost construit aproximativ la sfârșitul secolului al XIV-lea și, din 1877, a servit drept mănăstire, pe lângă care a fost ulterior deschisă o școală particulară pentru fete.
Trei călugărițe și-au petrecut cea mai mare parte din viață în mănăstire, predând timp de câteva decenii în școală, iar sora Regina a fost chiar directoarea acesteia.
Cu timpul, ele au devenit ultimele trei locatare ale mănăstirii Goldenstein, iar episcopatul Austriei a considerat nejustificat să întrețină o întreagă clădire pentru doar trei persoane.
Până în 2022, reședința Ordinului a fost transferată în abația Reichersberg, în landul Austria Superioară, iar școala a fost transmisă Arhiepiscopiei Salzburgului.
Numele noului proprietar al clădirii nu este menționat în sursele disponibile, dar în acordul de transfer al castelului din 2022, intrat în posesia ziarului austriac Der Standard, se spune că Fundația Ordinului Sfântului Augustin din Reichersberg „se obligă să asigure liniștea membrilor rămași ai ordinului, în conformitate cu statutul lor monahal”.
Potrivit sorei Bernadette, ele au fost pur și simplu alungate din mănăstire împotriva voinței lor și trimise într-un azil de bătrâni.
„Nu s-a consultat nimeni cu noi. Nici cu una dintre cele trei. Nu ne-am putut imagina vreodată că biserica ne va trata astfel”, a spus ea într-un interviu acordat presei austriece, stând din nou pe terasa castelului Goldenstein.
Potrivit surorilor, la organizarea „evadării” din azil le-au ajutat fostele lor eleve.
De fapt, mutarea lor nu poate fi considerată în totalitate o evadare, deoarece au luat cu ele mai multe containere cu lucruri, iar acest lucru nu putea trece neobservat. Dar călugărițelor le place foarte mult să numească această acțiune în felul acesta.
„Am spus că sigur nu voi muri acolo. Mai bine mă întind în mijlocul unui câmp. Aceasta este mănăstirea noastră. Avem dreptul să fim aici”, spune sora Bernadette.
Sora a povestit că odinioară a fost colegă de clasă cu Romy Schneider, care mai târziu a devenit o vedetă de cinema. Ea a trăit în mănăstire sub conducerea a cinci starețe, dar, potrivit ei, niciuna nu s-a purtat cu surorile atât de inadecvat ca ultima.
Pericol pentru viață și sănătate
Între timp, această ultimă stareță (al cărei nume nu este menționat), la care face referire sora Bernadette, și șeful abației Reichersberg, Markus Grasl, afirmă că traiul independent într-o clădire goală reprezintă o amenințare pentru viața și sănătatea femeilor în vârstă.
Grasl a numit gestul călugărițelor „complet de neînțeles”. Potrivit lui, decizia de a le muta într-un azil de bătrâni a fost luată în interesul lor.
El mai afirmă că fiecare etapă a acestui proces a fost coordonată cu călugărițele, însă acestea neagă.
În opinia unei jurnaliste de la Der Standard, care le-a vizitat pe călugărițe la Goldenstein, îngrijorările lui Grasl nu sunt nefondate.
De exemplu, în perioada absenței călugărițelor, a fost demontat liftul pentru scări instalat în 1994.
Acum, cele trei femei foarte în vârstă, dintre care două se deplasează deja cu premergător, trebuie să urce scările până la dormitoarele lor de la etajul al treilea.
Acest lucru este posibil doar cu ajutor din exterior, spune jurnalista.
Ea a observat cum un ajutor căra premergătorul în spatele surorii Bernadette, în timp ce aceasta urca încet treptele de piatră, ținându-se de balustradă.
În primele zile după revenirea în castel, călugărițele nu aveau nici apă, nici electricitate, deoarece clădirea fusese deja scoasă din registrele serviciilor comunale.
Și, deși acum există din nou apă și lumină, castelul nu poate fi considerat locuibil, este convins Markus Grasl.
„Spațiile din mănăstire nu mai sunt potrivite pentru locuit și în niciun caz nu îndeplinesc cerințele unui îngrijiri demne”, spune el.
El le îndeamnă pe călugărițe să se întoarcă în centrul pentru vârstnici, unde li se va acorda ajutor complet, inclusiv îngrijire și asistență medicală.
Dar surorile rămân încăpățânate, iar pentru a le ușura traiul, în ajutor au venit foștii lor elevi și locuitorii din Elsbethen.
Viceprimarul Salzburgului, Kay-Michael Dankl, le-a promis de asemenea călugărițelor sprijin financiar dintr-un fond social constituit din salariile politicienilor.
Trei restaurante locale le livrează în mod regulat mâncare, spune sora Bernadette.
„Cursurile în școală au început din nou. Acum copiii s-au întors la noi. Asta ne aduce multă bucurie”, spune ea. Se pare că Arhiepiscopia Salzburgului, care a preluat școala, le-a permis călugărițelor să participe la viața acesteia.
În acest moment, sora Rita este cel mai îngrijorată de grădina prea neglijată.
„Este puțin sălbatică. Dar nu-i nimic, trebuie doar să o luăm de la capăt”, spune ea.
![]()
![]()
Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.


