Activiștii salvează cel mai gras papagal din lume cu ajutorul unui vaccin

Pentru speciile unice, care nu se mai găsesc nicăieri altundeva, acest lucru ar fi o catastrofă, transmite moya-planeta.ru cu referire la theguardian.com.

Unul dintre cele mai îngrijorătoare scenarii este întâlnirea dintre un prion de mare infectat cu virus și papagalul neluptător kakapo, cel mai gras papagal din lume. Pasărea marină, obosită după un zbor lung, ar putea intra din greșeală în vizuina kakapo-ului. Astfel, virusul ar ajunge la papagal, a cărui populație numără mai puțin de 250 de indivizi.

Pentru a preveni acest lucru, Departamentul pentru Conservarea Naturii din Noua Zeelandă a realizat un experiment unic. În ultimul an, oamenii de știință au vaccinat aproximativ 10 păsări din cinci specii pe cale de dispariție: kakapo, takahe, piciorongul negru, ploierul de țărm și kakariki. Toate aceste specii au populații de cel mult 500 de indivizi fiecare.

A fost utilizat un vaccin autorizat pentru păsările domestice, H5N3. După două doze, administrate la un interval de o lună, patru dintre specii au dezvoltat un răspuns imun stabil, care s-a menținut timp de cel puțin jumătate de an.

„Aceste specii depind de reproducerea în captivitate” explică Kate McInnes, consultant științific principal al departamentului. „Vaccinarea protejează grupurile de reproducere cheie din voliere, care sunt esențiale pentru refacerea populațiilor sălbatice.”

Acum, oamenii de știință se confruntă cu o sarcină dificilă — dezvoltarea unei strategii de vaccinare în masă înainte de începutul migrației de primăvară. Eforturile Noii Zeelande sunt urmărite cu atenție în Australia. Fiona Fraser, reprezentant special al țării pentru speciile pe cale de dispariție, a declarat că Australia se pregătește, de asemenea, pentru o eventuală epidemie.

„Ne așteptăm ca gripa aviară să apară la noi nu dacă, ci când. Acum, când ea circulă în Antarctica, practic suntem înconjurați”, spune Fraser.

Australia a alocat 100 de milioane de dolari pentru pregătirea în lupta împotriva virusului, inclusiv pentru protejarea speciilor pe cale de dispariție aflate în captivitate. Totuși, vaccinarea este doar o parte a strategiei. Prioritatea o reprezintă îmbunătățirea stării generale de sănătate a populațiilor sălbatice și a habitatelor lor.

„Vaccinarea poate provoca stres la animalele sălbatice”, subliniază Fraser. „Și nu este la fel de eficientă ca alte măsuri, de exemplu, conservarea și refacerea locurilor lor de habitat.”

Experiența mondială în vaccinarea animalelor sălbatice pentru a le salva este deocamdată foarte redusă. Există programe de imunizare a koalelor împotriva chlamidiozei, a lupilor etiopieni împotriva jigărei și dezvoltarea unui vaccin pentru păsările din Hawaii împotriva febrei Nilului de Vest. Experimentul neozeelandez a devenit primul de acest fel — o încercare de a proteja de gripă simultan mai multe specii aflate pe cale de dispariție. De succesul lui ar putea depinde soarta păsărilor unice din Oceania.

Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.