ONU: Lumea a intrat într-o eră a „falimentului global al apei”

Un nou raport al Universitatea Națiunilor Unite avertizează că decenii de defrișări, poluare, degradare a solurilor, distribuire excesivă a resurselor de apă și epuizare cronică a apelor subterane — agravate de încălzirea globală — au provocat „daune ireversibile” rezervelor de apă ale planetei și capacității acestora de a regenerare, scrie euronews.com.

Documentul arată că termeni precum „stres hidric” și „criză a apei” nu mai reflectă realitatea dură actuală, care conduce la „fragilitate, deplasări de populație și conflicte” la nivel global.

Raportul ONU definește falimentul hidric drept „depășirea susținută a extragerii apelor de suprafață și subterane față de aportul regenerabil și nivelurile sigure de epuizare”. Termenul implică și „pierderea ireversibilă sau extrem de costisitoare a capitalului natural legat de apă”.

Aceasta diferă de stresul hidric, care descrie situații tensionate, dar reversibile, și de criza apei, ce se referă la șocuri acute ce pot fi depășite în timp.

Deși nu fiecare bazin hidrografic și nu fiecare țară se află în stare de faliment hidric, autorul principal al raportului, Kaveh Madani, director al centrului analitic al ONU pentru apă, afirmă că un număr suficient de sisteme critice au depășit deja aceste praguri.

„Aceste sisteme sunt interconectate prin comerț, migrație, feedback-uri climatice și dependențe geopolitice, astfel încât tabloul global al riscurilor s-a schimbat fundamental”, adaugă el.

Resursele de apă ale lumii în cifre

Bazându-se pe seturi globale de date și pe cele mai recente dovezi științifice, raportul oferă o imagine necosmetizată a tendințelor din domeniul apei, atribuind „marea majoritate” a problemelor activității umane.

Printre acestea se numără faptul că 50% dintre marile lacuri ale lumii au pierdut apă de la începutul anilor 1990, în timp ce 25% din populația globală depinde direct de aceste surse. Zeci dintre cele mai mari râuri ale planetei nu mai ajung la mare în anumite perioade ale anului.

În ultimele cinci decenii au dispărut și 410 milioane de hectare de zone umede naturale — o suprafață aproape egală cu cea a Uniunii Europene. Din anii 1970, pierderile globale de ghețari au crescut cu 30%.

Salinizarea a afectat aproximativ 100 de milioane de hectare de terenuri agricole, iar 70% dintre marile acvifere (care stochează și transportă apa subterană) prezintă o epuizare pe termen lung.

Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.