Un satelit vechi al NASA de 600 kg se va prăbuși pe Pământ: Riscul de victime și pagube este redus

Acest aparat a fost lansat în august 2012 împreună cu geamănul său Van Allen Probe B, în cadrul unei misiuni de studiere a centurilor de radiații omonime ale Pământului. Activitatea științifică a sateliților s-a încheiat de mult timp. A venit momentul să se întoarcă acasă.

Sarcina principală a sateliților a fost studiul centurilor de radiații Van Allen – zone cu radiații puternice în jurul Pământului, care protejează planeta de radiațiile solare și cosmice, dar care reprezintă și un pericol pentru sateliți și astronauți pe anumite orbite. Misiunea sateliților a fost planificată pentru doi ani, însă aceștia au funcționat mult mai mult – până în octombrie 2019, oferind oamenilor de știință un volum imens de date despre dinamica centurilor de radiații și vremea spațială.

După încheierea fazei active a misiunii, satelitul Van Allen Probe A a început să-și piardă treptat altitudinea din cauza frânării atmosferice. Activitatea solară crescută din ultimii ani a determinat extinderea straturilor superioare ale atmosferei, ceea ce a intensificat frânarea și a accelerat coborârea orbitei. Potrivit previziunilor Forțelor Spațiale ale SUA, intrarea în atmosferă este așteptată pe 11 martie 2026, în jurul orei 02:45, ora Moscovei, cu o marjă de ±24 de ore. Timpul și locul exacte vor fi stabilite pe măsură ce se apropie evenimentul, însă traiectoria are o înclinație joasă a orbitei (aproximativ 10°), astfel că resturile vor cădea cel mai probabil în zona ecuatorială – predominant peste ocean.

Majoritatea satelitului, cu o masă de 600 kg, se va arde în straturile dense ale atmosferei. NASA și experții subliniază că unele componente rezistente (de exemplu, anumite piese metalice) pot supraviețui încălzirii și pot ajunge la suprafață. Totuși, riscul de a provoca daune oamenilor sau bunurilor este evaluat ca fiind foarte scăzut – aproximativ 1 la 4.200 (circa 0,024%). Acest lucru se datorează faptului că aproximativ 70% din suprafața Pământului este acoperită de oceane, iar zonele populate ocupă o suprafață relativ mică. Majoritatea resturilor, conform calculelor, vor cădea în oceanul deschis.

Datele colectate de sateliții Van Allen Probes continuă să fie folosite de oamenii de știință pentru îmbunătățirea modelelor de vreme spațială și protejarea sateliților moderni. Deși aparatul în sine își încheie traseul, moștenirea sa științifică rămâne relevantă. Cel de-al doilea aparat din pereche este așteptat să cadă pe Pământ după anul 2030.

Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.