Oamenii de pe arhipelagul Svalbard trăiesc luni întregi fără lumina soarelui

Mulți oameni cred că lipsa semnalelor obișnuite, ciclurilor „zi-noapte” și a influenței vitaminei D trebuie să epuizeze locuitorii și să-i scoată din echilibru, dar este mai ușor să aflăm despre impactul zilei și nopții polare de la cei care trăiesc acolo. Un fotograf, un cercetător și doi locuitori ai Arcticului și-au împărtășit experiența personală și au dezmințit unele dintre concepțiile greșite comune, în special despre noaptea polară, scrie The Independent, relatează unian.net.

• Ziua polară pe arhipelagul Svalbard durează din 20 aprilie până pe 22 august.
• Noaptea polară se întinde din 28 octombrie până pe 14 februarie.

De exemplu, Graham Chesters, un fotograf și cercetător de 57 de ani, își amintește cu mare drag despre șederea sa pe arhipelagul Svalbard, un grup de insule din Oceanul Arctic, situat între Norvegia și Polul Nord.

„Mulți oameni spun mai întâi: „Oh, asta trebuie să fie depresiv”, și își imaginează că este (această stare) similară cu tulburarea afectivă sezonieră. Dar dacă trăiești șase luni pe an în lumină, atunci, de fapt, întunericul și viziunea pe care o aduce, cum ar fi aurora boreală și luna plină, îți stârnesc o mare anticipație", spune el.

Chesters a mai spus că nu este nevoie de mult timp pentru a înțelege cât de unică este oportunitatea de a vedea aurora boreală în orice moment al zilei, de a observa Calea Lactee, de a vedea cerul înstelat așa cum nu l-ai mai văzut niciodată. În plus, fotografii subliniază că noaptea polară oferă ocazia de a citi mai multe cărți.

Pen Hadow, fondatorul 90 North Foundation, în vârstă de 62 de ani, descrie prima sa experiență în noaptea polară ca „o minune a stelelor”.

La începutul anilor '90, el a condus o expediție de 30 de zile cu sania pe Svalbard, în timpul nopții polare, și își amintește foarte bine frigul neîncetat.

„Din punct de vedere fiziologic, cel mai greu lucru a fost că nu m-am încălzit niciodată (...) a fost un frig intens, care nu slăbea 24 de ore pe zi. Asta m-a făcut să înțeleg valoarea pe care o aduce lumina soarelui directă pentru oameni sau pentru viață", a subliniat Hadow.

Totuși, cercetătorul a fost surprins de cât de repede ochii lui s-au adaptat la întuneric, acest lucru a durat doar patru-cinci zile.

În același timp, Bryony Hegard, în vârstă de 30 de ani, o locuitoare din Svalbard, și soțul ei, Henrik, de 25 de ani, afirmă că trăirea într-unul dintre cele mai reci locuri de pe Pământ în perioada întunecată a anului „nu este pentru toată lumea”. Totuși, lor personal le place această perioadă a anului. Ei remarcă, de asemenea, că noaptea polară nu este atât de întunecată cum ar putea crede mulți. Dacă pe pământ este zăpadă, luna strălucește și/sau aurora boreală, iar cerul este curat, oamenii pot vedea la fel de bine ca și când ar lumina soarele.

Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.