La fel ca oamenii și păsările: Fluturii australieni au demonstrat abilități astronomice

În lume există un număr imens de animale migratoare care, într-o anumită perioadă a anului, parcurg uneori distanțe uriașe pentru a-și continua specia. Oamenii de știință studiază diverse mecanisme de navigație care ajută diferitele specii să se orienteze în spațiu și să-și croiască drumul cu precizie în funcție de punctele cardinale. Animalele folosesc diverși factori naturali de orientare bine cunoscuți științei: direcția vântului, valurile oceanice, soarele, câmpul magnetic al Pământului, transmite rtvi.com.

O echipă de cercetători condusă de David Dreyer de la Universitatea Lund (Suedia) a decis să afle mai multe despre mecanismul de navigație al fluturelui bogong (Agrotis infusa), o specie de molie cât o palmă, din familia Noctuidae, cunoscută pentru migrațiile sale de două ori pe an spre Alpii Australieni și înapoi.

Primăvara, exemplarele tinere întreprind o călătorie de aproximativ 1.000 de kilometri spre masivul muntos cu peșteri din sud-estul Australiei. Se adună în roiuri imense și zboară spre aceste peșteri pentru a se adăposti de căldură, iar toamna fac drumul înapoi spre locul nașterii, unde se reproduc și mor. Fiecare molie ajunge în peșteri doar o dată în viață, ceea ce înseamnă că reușește să ajungă cu precizie într-un loc unde nu a mai fost niciodată. Acest fapt a trezit interesul cercetătorilor. Anterior, s-a demonstrat că fluturii folosesc câmpul magnetic al Pământului pentru orientare, dar se știe că animalele rareori se bazează doar pe un singur reper.

Cercetătorii au desfășurat un experiment. În timpul migrației de toamnă, au legat fluturii cu un fir și i-au introdus într-un „simulator de zbor”, urmărind direcția în care se deplasau. S-a constatat că sub cerul înstelat fluturii încercau să zboare strict spre nord, exact ca în mediul natural. Pentru a verifica dacă se orientează după stele, moliile au fost plasate într-un spațiu închis cu un „cer înstelat” proiectat pe tavan. Când stelele erau poziționate natural, fluturii se orientau spre nord, dar când imaginea cerului era rotită cu 180 de grade, zburau în direcția opusă.

În schimb, dacă stelele erau proiectate aleatoriu, moliile își pierdeau direcția și nu mai zburau într-o direcție clară. Ambele experimente, sub cerul real și în „planetariu”, au fost desfășurate în interiorul bobinelor Helmholtz, care permit anularea câmpului magnetic terestru.

„Din câte știm, în afară de oameni și de unele păsări migratoare nocturne, niciun alt animal nu mai folosește stelele pentru navigarea în direcții geografice precise. Dacă moliile bogong fac același lucru, acest fapt ar putea explica capacitatea lor de a menține direcția migrației în ciuda mișcării nocturne a stelelor”, se menționează în studiu.

Cercetătorii au încercat să identifice mecanismele specifice din creierul insectelor responsabile pentru acest fenomen. Au descoperit trei grupuri de neuroni a căror activitate era monitorizată în timp ce imaginea „cerului înstelat” se rotea deasupra insectei.

„Unii neuroni aveau vârfuri de activitate electrică care coincideau cu un anumit unghi de rotație a cerului, ceea ce înseamnă că acele celule reacționau cel mai intens când molia era orientată într-un anume mod în raport cu cerul, în special când era îndreptată spre sud”, explică cercetătorii.

Doar oamenii și păsările se știe că sunt capabili să folosească stele și constelații pentru orientare, amintesc autorii studiului.

„Rămâne neclar cum cele mai strălucitoare stele pot fi distinse de ochii mici și complicați ai moliei. Totuși, Calea Lactee, care în unele regiuni ale cerului sudic este cea mai luminoasă bandă, este, cel mai probabil, vizibilă pentru moliile bogong, după cum indică experimentele noastre fiziologice”, au adăugat oamenii de știință.

Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.