Europa este îngrijorată de discuțiile despre o nouă „arhitectură de securitate”

Ei suspectează că Rusia îl folosește pentru a distrage atenția de la Ucraina și pentru a obține o pondere mai mare în procesul decizional de pe continent.

Astăzi, pentru a-i alarma pe europeni, sunt suficiente două cuvinte: arhitectura de securitate, scrie euronews.com

Această chestiune s-a aflat în centrul negocierilor menite să pună capăt războiului Rusiei împotriva Ucrainei, după ce președintele SUA, Donald Trump, a sugerat un „acord foarte mare și frumos”, care „ar putea afecta întreaga Europă”.

Acestui comentariu i-a urmat o amplă postare pe rețelele sociale a emisarului său special, Jared Kushner, în care acesta a expus câteva principii pentru crearea unui „mediu de securitate mai stabil și mai previzibil” pe continent.

În mesajul său, Kushner a ocolit în mod remarcabil faptul că Moscova a declanșat o invazie la scară largă împotriva unei țări suverane, recunoscute internațional, și a pus în schimb responsabilitatea pe seama „deceniilor de neîncredere” și a „preocupărilor concurente în domeniul securității” dintre Europa și Rusia.

„Timp de peste 30 de ani, Europa și Rusia s-au străduit să creeze o arhitectură de securitate durabilă”, a scris el.

Formulările i-au alarmat pe europeni, care au subliniat rapid că tratatele sunt încălcate de Rusia, nu de Europa.

„Avem deja o arhitectură europeană de securitate, a declarat luni, la reuniunea G7 de la Paris, șefa diplomației europene, Kaja Kallas. Singura care încalcă această arhitectură de securitate este Rusia. Prin urmare, trebuie să obținem concesii clare din partea Rusiei în cadrul acestor negocieri, altfel vom vedea pur și simplu și mai multe atacuri de acest fel”.

Se consideră că războiul Rusiei împotriva Ucrainei a încălcat, printre altele, Acordurile de la Helsinki din 1975 și Carta de la Paris din 1990, care stau la baza Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Memorandumul de la Budapesta din 1994, care interzice Rusiei să folosească forța împotriva Ucrainei, cu excepția scopurilor de autoapărare, precum și Actul fondator Rusia-NATO din 1997, care garantează integritatea teritorială a „tuturor statelor”.

Rusia este, de asemenea, acuzată de comiterea unor crime de război, inclusiv a crimei de agresiune, cu ignorarea flagrantă a dreptului internațional.

„Europa nu are nevoie de o nouă arhitectură de securitate, așa cum încearcă Rusia să ne convingă, ci de o simplă restabilire a arhitecturii de securitate existente”, a declarat ministrul german de Externe, Johann Wadephul, susținând poziția lui Kallas.

Vorbind în România, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a avertizat că „orice discuții substanțiale privind arhitectura de securitate a Europei pot începe doar după obținerea unui armistițiu în Ucraina”.

Potrivit acesteia, acest lucru trebuie să se întâmple numai cu participarea Europei la masa negocierilor.

„Un acord privind viitorul Ucrainei și al Europei, încheiat peste capul nostru, nu ar fi doar nechibzuit. De fapt, ar fi imposibil”, a declarat ministrul polonez de Externe, Radosław Sikorski.

„Lucrează pentru Putin”

Reacția colectivă a venit pe fondul încercărilor europenilor de a relansa eforturile diplomatice după evenimentele alarmante din octombrie, când Trump a încheiat un acord privind livrările de motorină cu președintele Rusiei, Vladimir Putin, a relaxat sancțiunile de lungă durată împotriva Moscovei și a făcut declarații dure la adresa președintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski.

O asemenea succesiune rapidă de pași a zguduit Europa și a reaprins temerile că Trump și Putin ar putea conveni în secret să asigure capitularea Ucrainei. Promisiunea lui Trump privind un „acord mare și frumos”, care să cuprindă întreaga Europă, nu a făcut decât să alimenteze aceste suspiciuni.

Putin nu și-a ascuns niciodată profunda aversiune față de NATO, alianța creată după cel de-al Doilea Război Mondial pentru descurajarea adversarilor prin apărare colectivă.

Cu câteva săptămâni înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei, Rusia a adresat NATO un ultimatum, cerând oprirea extinderii spre est și retragerea trupelor din țările care au aderat după 1997. Aceste cereri au fost respinse categoric. La câteva luni de la începutul războiului, două țări neutre din punct de vedere istoric, Finlanda și Suedia, au depus cereri de aderare la NATO.

În pofida acestui fapt, Putin nu a renunțat la planul de a „distruge” NATO și de a trata cu țările europene separat, spune Judy Dempsey, cercetătoare principală la Centrul Carnegie Europe, care consideră că o asemenea retorică joacă direct în favoarea Rusiei.

„Este o încercare a Kremlinului și a președintelui Trump de a ocoli efectiv NATO și de a redesena arhitectura de securitate a Europei. Este, de asemenea, o încercare de a rupe legăturile din cadrul alianței transatlantice, al cărei fundament este NATO”, a spus Dempsey.

„Trump lucrează la indicațiile lui Putin, a adăugat ea. Europenii trebuie să spună nu acestui lucru. Avem o singură arhitectură, ea se numește NATO. Nu există niciun motiv să o schimbăm. Singurul motiv pentru care aceasta este acum amenințată este faptul că Rusia poartă un război la scară largă împotriva Ucrainei”.

Oficialii europeni implicați în procesul de pace remarcă interesul sporit al Rusiei față de arhitectura de securitate, pe care îl consideră o tentativă de a distrage atenția de la chestiunile-cheie de pe masa negocierilor: încetarea ostilităților și garanțiile de securitate pentru Ucraina.

Moscova a refuzat în repetate rânduri să accepte chiar și un armistițiu temporar și limitat și s-a opus desfășurării trupelor occidentale pe teritoriul Ucrainei după război. Între timp, își intensifică atacurile aeriene pentru a-i lăsa pe ucraineni fără căldură în ajunul iernii.

În schimb, Moscova vorbește de bunăvoie despre tabloul mai larg, aproape ca și cum Ucraina ar fi doar o notă de subsol în această istorie. Putin face referire cu regularitate la „cauzele profunde ale conflictului”, o denumire codificată pentru extinderea NATO spre est, iar ministrul său de Externe, Serghei Lavrov, subliniază necesitatea creării unei „noi arhitecturi de securitate” pe continentul eurasiatic.

În opinia europenilor, o asemenea retorică reflectă pretențiile unei mari puteri de a extinde sfera de influență a Rusiei și de a obține competențe în luarea deciziilor, în special dreptul de veto asupra viitoarelor aderări la NATO, la care pur și simplu nu are dreptul.

„Rusia este interesată de discutarea arhitecturii de securitate a Europei deoarece vrea să obțină mai multe pârghii de influență asupra deciziilor europene privind Ucraina”, a declarat Natia Seskuria, cercetătoare principală la Institutul Regal pentru Studii de Apărare și Securitate (RUSI). Extinzând agenda negocierilor, Moscova urmărește să transforme viitorul Ucrainei într-o chestiune secundară în cadrul unui acord mai amplu privind relațiile Rusiei cu Europa”.

Adăugarea temei arhitecturii de securitate la lista deja lungă de chestiuni din negocierile de pace riscă să prelungească procesul, să complice soluționarea finală și să provoace o divizare între aliații NATO, ceea ce va juca în toate privințele în favoarea Rusiei.

„Rusia poate folosi, de asemenea, această discuție pentru a adânci divergențele dintre SUA și aliații săi europeni în chestiuni ce țin de descurajare, viitoarele mecanisme de securitate ale Europei și amploarea garanțiilor pentru Ucraina, a spus Seskuria. Folosind diferențele de opinie cu privire la concesiile care pot fi făcute, Moscova poate slăbi coeziunea necesară atât pentru încheierea unui acord eficient, cât și pentru menținerea acestuia”.

Chiar în momentul în care alarma a atins apogeul înaintea unei noi runde de negocieri de pace la Abu Dhabi, SUA și țările europene au publicat o declarație în care se spune că „o NATO puternică va rămâne elementul central al apărării colective euroatlantice”.