Numărul migranților în UE a ajuns la 64,2 milioane de persoane

Potrivit unui studiu al Centrului de Analiză a Migrației RFBerlin, publicat de agenția Reuters, aceasta este cu 2,1 milioane mai mult decât anul precedent, informează rua.gr.

În comparație: în 2010 acest indicator era de aproximativ 40 de milioane. Astfel, creșterea în 15 ani a fost de aproximativ 24 de milioane de persoane.

Totodată, conform studiului, aproximativ jumătate din această creștere se datorează migrației ilegale.

În ciuda acestui fapt, în UE migrația este privită ca un posibil instrument pentru rezolvarea crizei demografice.

Europa se confruntă cu o îmbătrânire persistentă a populației. Potrivit Comisiei Europene, vârsta medie în UE a ajuns la 44,9 ani în 2025.

Cele mai semnificative creșteri ale vârstei au fost înregistrate în:

Slovacia și Cipru (+4,0 ani);

Italia (+3,9 ani);

Grecia și Polonia (+3,8 ani);

Portugalia (+3,7 ani).

Germania rămâne cel mai mare receptor de migranți din Europa – în țară trăiesc aproape 18 milioane de persoane născute în afara granițelor sale.

Aproximativ 72% dintre aceștia sunt în vârstă activă, majoritatea fiind bărbați.

Totodată, se remarcă faptul că o parte semnificativă a migranților nu este implicată în activitatea economică și depinde de sprijinul social.

Spania a înregistrat cea mai rapidă creștere, majorând numărul migranților cu aproximativ 700.000 de persoane, ajungând la un total de 9,5 milioane.

Conform studiului, fluxurile migratorii sunt distribuite inegal. Țări precum Luxemburg, Malta și Cipru au o pondere mai mare a migranților în raport cu populația.

Sarcina principală privind cererile de azil revine patru țări:

Germania;

Spania;

Italia;

Franța.

Acestea reprezintă aproape 75% din toate cererile din UE.

În același timp, Germania rămâne lider în privința numărului de refugiați acceptați – aproximativ 2,7 milioane de persoane.

Creșterea migrației în UE încetează să mai fie o problemă exclusiv socială sau umanitară și capătă tot mai mult o semnificație strategică.

Încercarea de a privi migrația ca o soluție universală a problemei demografice rămâne un subiect de dezbatere, mai ales ținând cont de structura fluxurilor migratorii și de nivelul lor de integrare în economie.

În aceste condiții, nu doar volumul migrației devine esențial, ci și calitatea acesteia, precum și capacitatea sistemelor europene de a se adapta la schimbări atât de ample.