O femeie din Chile și-a găsit fiicele răpite după 45 de ani

Întâlnirea emoționantă dintre Maria Veronica Soto, în vârstă de 64 de ani, și fiicele sale, Maria Beatriz și Adelia Rose Mereu Chessa, a avut loc în orașul chilian Concepcion, după ce gemenele s-au întors din Italia, unde au crescut, transmite unian.net cu referire la cnn.com.

Soto și-a văzut pentru ultima dată fiicele când acestea aveau opt luni. Gemenele știau întotdeauna că au fost adoptate în Chile, dar nu își aminteau de mama lor.

Copiii femeii, care avea 19 ani la acea vreme, s-au născut în 1979, când Chile se afla sub dictatura generalului Augusto Pinochet. Potrivit ei, după o vizită de rutină la medic, i s-a spus că fiicele sale de opt luni trebuie să rămână pentru investigații. I s-a promis asistență medicală și ajutor cu hrana. Însă, curând după aceea, clinica guvernamentală a luat copiii, acuzând-o pe mamă că ar fi hrănit greșit bebelușii.

Poliția a sfătuit-o să meargă în instanță, unde s-a aflat că copiii fuseseră adoptați de un cuplu italian. Ulterior, Soto a descoperit că certificatele de naștere ale fiicelor sale fuseseră modificate, indicând că niciun părinte nu se prezentase pentru înregistrarea copiilor.

„Copiii tăcerii”

Potrivit oficialilor chilieni, în timpul dictaturii lui Pinochet (1973–1990), mii de bebeluși au fost răpiți de la mamele lor biologice și vânduți pentru adopție, în principal cuplurilor din SUA și Europa. În Chile, aceștia sunt numiți „copiii tăcerii”.

Unii bebeluși au fost luați de la femei vulnerabile și sărace și vânduți ilegal agențiilor de adopție, așa cum s-a întâmplat aparent și în cazul gemenilor. Alți nou-născuți au fost dați bunicilor lor, care au conspirat cu medici, preoți și călugări pentru a ascunde sarcina considerată social rușinoasă a fiicei.

În multe cazuri, termenul de prescripție a trecut deja. În alte cazuri, cei implicați în răpirea bebelușilor au murit. În timpul dictaturii represive, când mii de disidenți au fost uciși sau dispăruți, apărarea propriilor drepturi putea însemna închisoare sau ceva și mai grav.

„În sfârșit ne-am găsit mama”

Drumul lung și dificil spre reunirea mamei cu copiii a început în 2020, când Soto a contactat o organizație nonguvernamentală chiliană care caută copii adoptați ilegal în întreaga lume. Fondatoarea organizației, Constanza del Rio, care însăși fusese adoptată ilegal în copilărie, a recomandat imediat testul ADN, pe care Soto l-a efectuat fără întârziere.

„Timp de cinci ani, ea ne întreba constant: „Ce se va întâmpla acum?” Iar eu îi spuneam: „Trebuie să așteptăm”, referindu-mă la faptul că fiicele sau nepoții ei trebuiau să facă testul ADN”, a povestit del Rio.

În martie, fiul uneia dintre fiice, nepotul Mariei Soto, a efectuat testul ADN și și-a găsit bunica. Apoi a intrat pe Facebook, și „în 20 de minute deja vorbeau”, spune del Río.

Soto afirmă că nu și-a pierdut niciodată speranța că se va reuni cu fiicele sale. Nu știa însă că acest lucru va dura 45 de ani.

Pe 10 septembrie, gemenele au plecat din Italia spre Chile și au aterizat în Concepcion. Pe lângă Soto și familia ei, la aeroport s-au adunat jurnaliști și oficiali locali.

Gemenele s-au grăbit să îmbrățișeze mama biologică, iar Soto a repetat de mai multe ori: „Mama va căutat mereu”.

Soto nu vorbește italiană, iar gemenele încă nu cunosc spaniola, însă emoțiile momentului nu aveau nevoie de traducere, a subliniat publicația.

Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.