Bruxelles-ul nu este împotriva aparatelor de aer condiționat, dar Europa încă se luptă cu ele

Vara, când radioul nu a reușit să ofere niciun hit memorabil, o singură temă a reușit să stârnească discuții peste tot - relațiile problematice ale Europei cu aparatele de aer condiționat, transmite euronews.com.

Această dezbatere nu este nouă. La fiecare câțiva ani, odată cu creșterea temperaturilor, reapar neînțelegerile transatlantice legate de obișnuința de a răci aerul.

Însă, anul acesta problema a atins un nou nivel, când legăturile culturale și diferențele dintre europeni și americani au divizat societatea la fel de puternic ca taxele lui Trump sau disputele privind viitorul Ucrainei.

Americanii, nedumeriți cum europenii pot trăi fără răcire constantă, și-au protejat aparatul de aer condiționat cu aceeași pasiune cu care italienii își apără toppingurile tradiționale de pizza de influențele externe sau francezii strâmbă din nas atunci când străinii „stâlcesc” limba franceză.

Cifrele acestei diviziuni sunt grăitoare: aproape 90% dintre gospodăriile americane au aer condiționat, în timp ce în Europa procentul este de aproximativ 20%, iar în unele țări mult mai mic.

În Franța, subiectul a ajuns chiar pe scena politică: lidera extremei drepte, Marine Le Pen, a cerut crearea unei infrastructuri ample pentru climatizare. Ea a amintit că în urma caniculei din vara anului 2003, și în special din cauza nepregătirii instituțiilor statului, în Franța au murit circa 20.000 de oameni. În primul rând au fost afectate azilurile de bătrâni. De atunci, puține lucruri s-au schimbat.

Între timp, publicații internaționale precum Financial Times și Wall Street Journal avertizează că ritmul lent al implementării tehnologiilor de răcire în Europa costă vieți omenești.

Criticii au mers până la a acuza regulamentele UE (sau chiar politica de mediu Green Deal) de faptul că europenii transpiră.

Mitul interdicției aparatelor de aer condiționat

Ca multe lucruri în UE, și aerul condiționat are propria abreviere.

Astfel, la Bruxelles nu se vorbește de „aer condiționat”, ca oamenii de rând, ci de HVAC – sisteme de încălzire, ventilație și climatizare.

Dar chiar urăște Bruxelles-ul aparatele de aer condiționat?

În realitate, UE nu a interzis niciodată sistemele HVAC. Regulile sale nici măcar nu limitează instalarea aparatelor. Este vorba mai degrabă despre reglementarea tipurilor permise de sisteme, cu restricții privind agenții frigorifici poluanți și impunerea de cerințe de eficiență energetică.

Motivul este simplu. Europa și-a asumat angajamentul de a deveni neutră din punct de vedere climatic până în 2050. Dacă nu se iau măsuri, creșterea bruscă a numărului de aparate de aer condiționat ineficiente va face imposibilă atingerea acestui obiectiv.

Prin urmare, Bruxelles-ul nu este împotriva răcirii, ci dorește doar ca tehnologia să fie compatibilă cu politica climatică.

Ce este gazul F?

Elementul central al acestei adaptări este Regulamentul privind gazele fluorurate (F-gaz), recent revizuit, care prevede eliminarea treptată a hidrofluorocarburilor (HFC), gaze cu efect de seră folosite în multe sisteme tradiționale de răcire, până în 2050.

Din cauza acestor reguli, producătorii sunt obligați să treacă la alternative mai curate, precum dioxidul de carbon și amoniacul.

Unii oameni din industrie susțin că aceste măsuri au încetinit creșterea pieței pompelor de căldură – tehnologii care asigură încălzire, răcire și apă caldă menajeră.

Bruxelles-ul contrazice această afirmație, explicând că adevăratele motive sunt scăderea prețurilor la gaz, reducerea subvențiilor și prudența consumatorilor, mizând pe un val de noi modele fără HFC, deja lansate pe piață.

Directiva privind designul ecologic, o altă piesă din puzzle, stabilește standarde minime de eficiență. Aceasta interzice practic modelele cele mai ineficiente și îi împinge pe producători să dezvolte soluții mai ecologice.

Aceste reguli sunt legate de Directiva privind eficiența energetică a clădirilor, care obligă la modernizarea stocului imobiliar învechit al Europei prin îmbunătățirea izolației termice și, desigur, prin sisteme mai verzi de încălzire și răcire.

Ambele măsuri reflectă același principiu: UE nu încearcă să elimine aparatele de aer condiționat, ci vrea ca acestea să funcționeze ecologic.

Particularități naționale

O mare parte din măsurile practice privind reglementarea climatizării provin de la statele membre.

Spania, Italia și Grecia, de exemplu, limitează temperatura aerului în clădirile publice vara, adesea nu sub 27°C. Scopul este economisirea energiei, mai ales în perioadele de criză energetică.

Unele centre istorice restricționează montarea unităților externe din motive estetice.

Există și considerente ecologice. Studiile arată că aparatele de aer condiționat pot crește temperatura exterioară în zonele urbane dens populate cu câteva grade, accentuând așa-numitul „efect de insulă de căldură”.

Dar acestea sunt excepții și nu explică de ce aparatele sunt puțin răspândite în Europa.

Rezistență culturală

Restul explicației ține de istorie și cultură.

Europa de Sud și-a construit orașele pentru a face față căldurii: pereți groși, ferestre umbrite, străzi gândite pentru circulația aerului.

De aceea peisajele pitorești ale orașelor mediteraneene, precum Santorini în Grecia sau Vieste în Italia, sunt dominate de albul fațadelor, deoarece suprafețele deschise reflectă lumina soarelui și căldura, menținând interioarele mai răcoroase.

În schimb, în Europa de Nord, verile erau cândva suficient de blânde încât răcirea era rar necesară.

Când au apărut aparatele de aer condiționat în Europa, acestea erau privite ca un lux sau chiar ca un risc pentru sănătate. Mulți europeni încă mai cred că aerul rece provoacă boli, iar stereotipul că aparatul de aer condiționat este „pentru bogați” persistă.

Problema energiei

Există și o dimensiune financiară.

Electricitatea în Europa este mult mai scumpă decât în SUA, iar criza energetică din 2022 nu a făcut decât să consolideze această percepție.

Deși prețurile s-au stabilizat între timp, costurile suplimentare ale aerului condiționat rămân împovărătoare pentru multe familii.

În prezent, aparatele de aer condiționat reprezintă doar 0,6% din consumul total de energie electrică al gospodăriilor din UE, dar ponderea lor crește rapid.

Valul de căldură din iunie și iulie 2025 a dus la o creștere a cererii zilnice cu 14%. Prețurile au depășit 400 de euro/MWh în Germania și 470 de euro/MWh în Polonia, chiar și atunci când energia solară a atins un nivel record.

Această creștere bruscă subliniază problema. Sistemele energetice europene, deja suprasolicitate, trebuie să se pregătească pentru veri mai fierbinți și cerințe mai mari de răcire.

Așadar, nu, Bruxelles-ul nu este împotriva aparatelor de aer condiționat. Dar vrea ca tehnologia de răcire să fie compatibilă cu obiectivele mai largi ale Europei în materie de climă și energie.

Comisia Europeană a transmis mereu că statele membre trebuie să decidă singure asupra măsurilor concrete de economisire a energiei.

Însă ea pregătește și sectorul energetic al UE pentru o eră a valurilor de căldură recurente și mai intense, punând accent pe stocare, interconexiuni și reziliența rețelelor.

Acest lucru nu exclude o intervenție directă în sector pe termen mediu, deși momentan nu este planificat nimic.

În cele din urmă, nivelul scăzut de adoptare a aparatelor de aer condiționat în Europa nu se explică prin interdicții sau prin ostilitate birocratică. Este mai degrabă rezultatul unei combinații de obiceiuri culturale, costuri, tradiții și politici.

Și pe măsură ce verile devin tot mai fierbinți, iar valurile de căldură noua normalitate, acest echilibru (sau dezechilibru) va fi pus la încercare din ce în ce mai mult, an de an.

Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.