Oamenii de știință au explicat de ce șocurile globale influențează prea puțin speranța de viață

S-a dovedit că șocurile globale, precum războaiele și pandemiile, aproape că nu influențează incertitudinea vârstei la deces, în cadrul căreia rolul principal îl joacă factorii biologici și sociali naturali, nu imprevizibilitatea viitorului, transmite demographic-research.org.

Studiul a analizat date privind mortalitatea bărbaților din șapte țări europene (Danemarca, Anglia, Franța și altele) în perioada 1871-2019. Oamenii de știință au comparat două valori. Prima este variația naturală a vârstei la deces din cauze biologice și sociale. A doua o reprezintă erorile prognozelor demografice, legate de imposibilitatea de a prezice cu exactitate viitoarele schimbări ale mortalității: războaie, pandemii, crize economice și alte șocuri. 

S-a constatat că, chiar și luând în calcul posibilele crize globale, incertitudinea prognozelor reprezintă 10% din variabilitatea totală a speranței de viață. Cu alte cuvinte, imprevizibilitatea viitorului constituie doar o zecime din întreaga variație a duratei de viață a oamenilor.

Cercetătorii menționează că, odată cu înaintarea în vârstă, devine mai ușor de prezis perioada de viață rămasă. Până la 40 de ani, o parte semnificativă a riscurilor statistice s-a realizat deja, astfel încât incertitudinea viitorului scade. Din punct de vedere istoric, variabilitatea totală a speranței de viață a scăzut constant timp de peste 100 de ani. 

Această tendință pozitivă este explicată prin victoria medicinei asupra mortalității infantile: cu cât mai mulți copii ajungeau cu bine la vârsta adultă, cu atât viața societății, în ansamblu, devenea mai previzibilă. Doar în Islanda și Franța, din cauza populației reduse și a particularităților istorice, incertitudinea prognozelor s-a dovedit a fi ceva mai ridicată.

Procesele demografice din secolul XX au fost supuse în mod repetat unor șocuri sociale și economice grave, ceea ce a dus la creșteri bruște ale mortalității. Totuși, studiul arată că nici măcar cataclismele de amploare nu sunt capabile să schimbe radical imprevizibilitatea de bază a vieții umane, determinată de natură. Înțelegerea acestor mecanisme are o importanță esențială pentru state.

Datele obținute permit calcularea mai precisă a sistemelor de pensii și planificarea dezvoltării infrastructurii medicale. Oamenii de știință subliniază că este mult mai eficient să se bazeze pe regularitățile statistice reale ale mortalității decât să încerce să prevadă catastrofe globale ipotetice. Astfel, incapacitatea de a privi în viitor joacă un rol minim la stabilirea momentului exact în care se va încheia parcursul vieții unei anumite persoane.