Oamenii de știință au studiat particule de la Cernobîl: Sunt îngrijorați de structura conservată

Cercetătorii au descoperit că particulele microscopice de combustibil nuclear, ajunse în mediul înconjurător în urma catastrofei de la Cernobîl din 1986, și-au păstrat structura cristalină practic neschimbată. Acest lucru indică faptul că materialele radioactive pot rămâne în interiorul unor astfel de particule timp îndelungat, transmite unian.net.

Pentru studiu, oamenii de știință de la Universitatea Leibniz din Hanovra și Centrul Helmholtz din Dresden-Rossendorf au examinat șase probe prelevate în Ucraina. Structura internă a particulelor a fost analizată la Grenoble, în Franța, cu ajutorul radiației cu raze X de înaltă energie, scrie Interesting Engineering.

În timpul accidentului de la Centrala Nucleară de la Cernobîl, în 1986, în mediul înconjurător au ajuns așa-numitele "particule fierbinți" – fragmente microscopice cu dimensiuni între 8 și 50 de micrometri, care conțin materiale radioactive.

Pentru a le studia detaliat structura, oamenii de știință au analizat fiecare probă din aproximativ 2.000 de unghiuri diferite. Acest lucru a permis obținerea unei imagini mai precise despre compoziția și structura internă a particulelor.

Rezultatele au arătat că structura cristalină a combustibilului nuclear din probele studiate a rămas practic neschimbată.

O parte dintre particule semănau cu combustibilul inițial pe bază de dioxid de uraniu. În celelalte, cercetătorii au descoperit un material în care combustibilul nuclear s-a topit împreună cu zirconiul care îl înconjura în reactor. Un alt grup conținea substanțe formate în timpul arderii moderatorului de grafit al reactorului.

De ce stabilitatea particulelor radioactive provoacă îngrijorare

Păstrarea structurii particulelor are o importanță majoră pentru înțelegerea modului în care substanțele radioactive se comportă în mediul înconjurător.

După cum explică cercetătorii, particulele stabile pot reține în interior materialele formate în timpul dezintegrării radioactive. Din acest motiv, eliberarea lor în sol sau în apă poate avea loc mai lent.

În același timp, o asemenea stabilitate nu înseamnă că poluarea a devenit sigură. Particulele pot reține timp îndelungat substanțe radioactive, care ulterior pot ajunge în mediul înconjurător.

Oamenii de știință subliniază că rezultatele studiului nu pot fi extinse asupra întregului teritoriu al zonei de excludere de la Cernobîl. Ei au studiat doar șase particule din două locuri diferite, iar proprietățile unor astfel de materiale pot varia semnificativ.

Cercetătorii intenționează să continue experimentele pentru a studia mai detaliat comportamentul materialelor radioactive rămase după accident.

În prezent, rezultatele obținute nu oferă motive pentru anularea restricțiilor în vigoare în zona de excludere de la Cernobîl. Ele doar ajută la o mai bună înțelegere a modului în care materialele eliberate în timpul catastrofei se modifică de-a lungul deceniilor.