Studiu: Pământul pierde apa dulce cu o viteză alarmantă

Universitatea de Stat din Arizona (ASU) a analizat datele sateliților GRACE și GRACE-FO din perioada 2002-2024, iar rezultatele au fost publicate în revista Science Advances. Au fost identificate patru regiuni „mega-uscate”, unde problema secetei este cea mai acută — toate situate în emisfera nordică, scrie naukatv.ru.

În fiecare an, suprafața uscată afectată de această problemă crește cu o suprafață echivalentă cu două state California. În plus, viteza cu care se intensifică uscăciunea depășește ritmul creșterii umidității în zonele umede, schimbând astfel tendințele hidrologice tradiționale.

Consecințele privind accesul la resursele de apă dulce sunt alarmante. 75% din populația lumii trăiește în 101 țări unde rezervele de apă dulce s-au redus în ultimii 22 de ani.

„Continentele se usucă, accesul la apă dulce scade, iar nivelul mării crește mai rapid. Utilizarea excesivă a apelor subterane poate submina securitatea alimentară a miliardelor de oameni din întreaga lume. A venit momentul pentru măsuri urgente”, a avertizat profesorul Jay Famiglietti de la Școala de Dezvoltare Durabilă a ASU.

În studiu, rezervele de apă terestră includ toate apele superficiale, apa din vegetație, umezeala solului, gheața, zăpada și apele subterane. Ultimele reprezintă 68% din pierderi și contribuția lor la creșterea nivelului mării a depășit suma topirii ghețarilor din Groenlanda și Antarctica.

„Este uluitor câtă apă neregenerabilă pierdem”, a spus autorul principal al studiului, Hrishikesh A. Chandanpurkar de la ASU. „Ghețarii și apele subterane adânci sunt un fel de rezerve străvechi. În loc să le folosim doar în situații de necesitate extremă, cum ar fi seceta prelungită, le tratăm ca pe ceva de la sine înțeles. Mai mult, nu încercăm să refacem rezervele de apă subterană în anii ploioși, apropiindu-ne astfel de un deficit inevitabil de apă.”

Punctul de cotitură a fost în jurul anilor 2014–2015 — perioadă cunoscută drept „mega-El Niño”. Extremelor climatice au început să se accelereze, ceea ce a dus la o creștere a utilizării apelor subterane, iar uscarea continentală a depășit viteza topirii ghețarilor și calotelor glaciare.

De asemenea, studiul a descoperit o ciclicitate nouă: după 2014, regiunile afectate de secetă s-au deplasat predominant din emisfera sudică spre cea nordică, iar regiunile umede au făcut invers.

Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.