Psihologii au aflat prin ce se deosebește procrastinarea la bărbați și femei

Autorii au studiat nu doar anxietatea și procrastinarea, ci și orientarea personalității — ceea ce persoana prioritizează: propriile interese, comunicarea cu cei din jur sau obținerea unui rezultat.

Cum a fost realizat studiul

La studiu au participat 76 de studenți ai unei universități de transport, cu vârste cuprinse între 19 și 22 de ani — 38 de băieți și 38 de fete. Aceștia au susținut teste psihologice care au evaluat anxietatea situațională și personală, tendința de a amâna lucrurile, prioritățile de viață și modalitățile de a face față stresului.

Prin anxietate situațională, cercetătorii înțeleg neliniștea care apare într-un context concret. Anxietatea personală este o trăsătură mai stabilă, în cazul căreia persoana este înclinată să perceapă o gamă largă de evenimente drept potențial periculoase. Comportamentul de coping reprezintă modalitățile de reacție la dificultăți: planificarea soluției, confruntarea activă, căutarea unui sens pozitiv, evitarea sau detașarea emoțională.

Concentrarea asupra propriei persoane împiedică rezolvarea problemelor

Un tipar s-a dovedit a fi comun atât pentru băieți, cât și pentru fete. Studenții orientați în principal spre propriile trăiri, nevoi și bunăstare întreprindeau mai rar acțiuni active pentru a schimba situația stresantă.

La băieți, această orientare era asociată și cu anxietatea, cu o disponibilitate mai redusă de a-și recunoaște responsabilitatea pentru dificultăți și de a căuta un sens pozitiv în experiențele neplăcute. La fete, concentrarea asupra propriei persoane era legată de o tendință mai puțin pronunțată de a analiza problema și de a elabora un plan pentru soluționarea acesteia.

Procrastinarea s-a manifestat diferit

La băieți, un nivel ridicat de procrastinare era asociat cu o planificare deficitară. Cu cât amânau mai des lucrurile importante, cu atât depuneau mai puține eforturi pentru a analiza dificultățile, a alege succesiunea acțiunilor și a pune în aplicare soluția stabilită.

La fete, procrastinarea era legată în primul rând de anxietatea personală. Cu cât participantele erau mai predispuse să vadă o amenințare în diverse situații, cu atât amânau mai des activitățile planificate. Autorii presupun existența unui cerc vicios: teama de eșec împiedică începerea sarcinii, iar acumularea lucrurilor nerezolvate intensifică suplimentar anxietatea.

Anxietatea ridicată la studente era asociată și cu distanțarea. În loc să rezolve direct problema, ele puteau încerca să nu se gândească la aceasta sau să îi diminueze importanța.

Comunicarea ajută și împiedică în același timp

La băieții orientați spre interacțiunea cu cei din jur a fost observată o strategie ambivalentă. Ei își planificau mai des acțiunile și luau în calcul resursele disponibile, însă, în același timp, puteau ignora problema dacă discutarea ei amenința să provoace un conflict cu prietenii sau colegii de grupă.

La fetele care își apărau mai activ poziția, era asociată orientarea spre sarcină. Totodată, autorii admit că insistența poate, în anumite cazuri, să se transforme într-un comportament conflictual. Anxietatea situațională la studente era legată și de capacitatea de a găsi o experiență utilă într-o situație neplăcută.

Cum poate fi rupt cercul anxietății și al amânării lucrurilor

Cercetătorii le recomandă studenților să își dezvolte abilitățile de planificare și gestionare a timpului, să împartă sarcinile mari în etape succesive și să stabilească din timp termenele de realizare a acestora. Exercițiile de respirație, relaxarea musculară, ținerea unui jurnal și tehnicile care ajută la renunțarea la așteptările catastrofice pot reduce tensiunea emoțională.

Rezultatele obținute indică însă doar legături statistice și nu permit stabilirea cauzelor. Nu se poate afirma cu certitudine că anxietatea provoacă procrastinarea: este posibilă și influența inversă. În plus, la studiu au participat doar 76 de studenți ai unei singure universități, astfel că concluziile trebuie verificate pe un eșantion mai mare.