Oamenii de știință avertizează asupra unui pericol mortal legat de problemele alimentare

Acest lucru a fost confirmat de un studiu de amploare realizat de o echipă internațională de oameni de știință, care a analizat starea de sănătate a aproape o jumătate de milion de locuitori ai Angliei timp de 20 de ani. Lucrarea a fost publicată în revista BMJ Medicine, transmite media.az.

După pandemia de COVID-19, frecvența tulburărilor de alimentație în Marea Britanie a crescut semnificativ. Consecințele psihologice și fizice ale acestora sunt bine cunoscute, însă riscurile pe termen lung au fost până acum insuficient studiate.

Pentru a acoperi această lacună, cercetătorii au analizat datele medicale a 24.709 persoane cu tulburări de alimentație, cu vârste între 10 și 44 de ani, și le-au comparat cu datele a 493.000 de persoane de același sex și aceeași vârstă fără aceste diagnostice. Pacienții au fost monitorizați, în medie, timp de 10 ani. Majoritatea participanților erau femei, iar distribuția diagnosticelor a inclus anorexie (14,5%), bulimie (20,5%), hiperfagie episodică (5%) și forme nespecificate (60%).

Chiar în primul an după stabilirea diagnosticului, riscul unor boli grave creștea considerabil. Probabilitatea insuficienței renale era de șase ori mai mare, iar a bolilor hepatice — aproape de șapte ori. De asemenea, creșteau riscurile de osteoporoză (de șase ori), insuficiență cardiacă (de două ori) și diabet (de trei ori).

Chiar și după cinci ani, riscurile insuficienței renale și hepatice rămâneau de 2,5–4 ori mai mari decât la persoanele fără tulburări de alimentație. După 10 ani, acest lucru corespundea la aproximativ 110 cazuri suplimentare de insuficiență renală și 26 de cazuri suplimentare de insuficiență hepatică la fiecare 10.000 de persoane.

Extrem de ridicate au fost și riscurile tulburărilor psihice. La un an de la diagnostic, probabilitatea depresiei era de șapte ori mai mare (596 de cazuri suplimentare la 10.000), iar riscul de autovătămare — de peste nouă ori (309 cazuri suplimentare). Aceste riscuri scădeau, dar persistau chiar și după cinci ani.

„Tulburările de alimentație afectează numeroase organe, de aceea tratamentul necesită integrarea eforturilor mai multor specialiști. Rolul principal ar trebui să revină medicilor de asistență primară”, au subliniat autorii.

Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.