Oamenii de știință au explicat cum și de ce explorează peșterile lunare: S-ar putea să nu fim singuri

În viitor, misiunile pe Marte și pe Lună ar putea include explorarea tuburilor subterane de lavă. Astfel de peșteri pot ascunde urme de viață și ar putea deveni adăpost pentru așezări umane. Despre acest lucru scrie revista Interesting Engineering, transmite unian.net.

De aceea, oamenii de știință au verificat dacă roboții autonomi se pot descurca cu o astfel de sarcină în condiții reale. Cercetările au fost efectuate într-o peșteră de lavă din Lanzarote, o insulă vulcanică ce face parte din arhipelagul Canarelor (Spania). Oamenii de știință au ales acest loc deoarece seamănă foarte mult cu structurile subterane descoperite pe Marte și pe Lună.

„Tuburile de lavă se formează atunci când lava care curge se solidifică la suprafață, iar roca topită continuă să se miște pe dedesubt. După oprirea fluxului, rămân tuneluri lungi și goale. Astfel de structuri există pe Pământ și au fost descoperite pe Marte și pe Lună”, se explică într-un articol.

Potrivit cercetătorilor, astfel de tuburi ar putea proteja astronauții de condițiile dure, în special de temperaturile extreme, radiație și impactul meteoriților. În plus, ele ar putea chiar să devină loc de existență pentru microorganisme.

În același timp, explorarea unor asemenea peșteri de către oameni este periculoasă și costisitoare, prin urmare, datorită roboților, acest lucru poate fi realizat fără anumite riscuri.

„O echipă eterogenă de roboți cooperativi reprezintă o abordare promițătoare pentru rezolvarea problemei accesului și explorării peșterilor extraterestre de lavă”, au remarcat cercetătorii în revista Science Robotics.

Ce au făcut roboții în peșteră?

Se știe că testele de teren au durat 21 de zile și au avut loc în patru etape. La început, doi roboți de tip rover au scanat și au cartografiat zona din jurul intrării în peșteră. După aceea, cu ajutorul unuia dintre roboții de tip rover, într-o deschizătură a fost lansat un cub echipat cu senzori. Datorită acestui dispozitiv a fost creat un model 3D detaliat al zonei de intrare.

„Cea mai dificilă etapă a fost munca sincronizată a ambilor roboți. Roverul mai mic s-a atașat de cel mai mare pentru a coborî pe peretele peșterii. Ajuns în interior, s-a detașat și a înaintat mai adânc în tunel. A reușit să parcurgă 235 de metri, realizând o hartă 3D a traseului. Aceste experimente au arătat că roboții pot îndeplini misiuni coordonate în spații subterane dificile. Ei au dovedit, de asemenea, că realizarea cartografierii 3D este posibilă în medii întunecate și închise”, se mai adaugă într-un articol.

Obstacole care pot apărea în timpul misiunilor spațiale

Testele din Lanzarote au evidențiat probleme tehnice. În special, umiditatea din peșteră a redus precizia radarului care pătrunde în sol. De asemenea, unii senzori de cartografiere au întâmpinat obstacole, iar lipsa datelor despre starea reală a solului a limitat posibilitatea de verificare.

„Navigația autonomă rămâne, de asemenea, un obstacol serios. Într-o misiune reală pe Marte sau pe Lună, roboții ar trebui să funcționeze fără ghidaj uman pentru o perioadă lungă de timp. Acest lucru necesită algoritmi mai perfecționați și o comunicare fiabilă între unități”, explică Interesting Engineering.

În ciuda obstacolelor, cercetările indică spre un viitor în care roboții de explorare vor pregăti locurile pentru bazele umane dincolo de Pământ.

„Astfel de misiuni ar putea determina cele mai sigure și potrivite locuri pentru șederi de lungă durată. Aceeași tehnologie ar putea, de asemenea, să ajute la căutarea vieții. Dacă în mediile subterane protejate există viață microbiană, acești roboți ar putea contribui la identificarea ei. Aceste descoperiri îi apropie pe oamenii de știință de răspunsul la una dintre cele mai vechi întrebări ale omenirii: suntem sau nu singuri în Sistemul Solar”, concluzionează publicația.

Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.