Oamenii de știință au descoperit cum să monitorizeze fisurile de pe Ghețarul Apocalipsei

Pentru a înțelege mai bine procesele care duc la formarea fisurilor și potențialele colapsuri ale platformelor glaciare din Antarctica, un grup de cercetători de la Universitatea de Stat din Pennsylvania a dezvoltat o nouă metodă de evaluare a fisurilor, transmite vokrugsveta.ru.

Studiul lor a fost publicat în revista Journal of Geophysical Research: Earth Surface. Folosind date din satelit furnizate de Administrația Aeronautică și Spațială a SUA (NASA), cercetătorii s-au concentrat pe măsurarea fisurilor verticale din calota glaciară antarctică, care se micșorează anual cu aproximativ 136 de miliarde de tone, dar rămâne totuși cea mai mare de pe Pământ. Echipa a studiat în mod special fisurile din Ghețarul Thwaites, cunoscut și ca „Ghețarul Apocalipsei” din vestul Antarcticii, pentru a dezvolta o metodă care, potrivit cercetătorilor, poate ajuta la determinarea integrității structurale a platformelor glaciare și la anticiparea momentului în care acestea s-ar putea prăbuși.

„Știm foarte puține lucruri despre fisuri, iar comportamentul lor este mult mai complex decât sugerează modelele tradiționale. Acestea se bazează în mare parte pe modele simplificate și pe observații de teren rare și greu accesibile”, a spus Shujie Wang, autoarea principală a studiului, conferențiară universitară la Departamentul de Geografie și membră a Institutului pentru Sisteme Terestre și de Mediu din cadrul Universității de Stat din Pennsylvania.

Modelarea retragerii platformelor glaciare este o sarcină dificilă, în special din cauza lipsei de date privind fracturarea gheții. Cercetătorii consideră că această problemă este deosebit de critică în cazul platformei glaciare Thwaites, care este o extensie a Ghețarului Thwaites și este cunoscută pentru modificările sale rapide, suprafața fisurată și curgerea accelerată a gheții. Ei susțin că această platformă acționează ca un factor de reținere împotriva distrugerii rapide a ghețarului.

Richard Alley, profesor de științe ale Pământului la Universitatea Evan Pugh din Pennsylvania și coautor al studiului, a comparat platformele glaciare cu arc-butoanele arhitecturale care susțin pereții exteriori ai clădirilor.

„Am văzut cum se desprind platformele glaciare, dar niciodată nu le-am văzut crescând din nou. Acest nou studiu arată că putem prezice mai bine momentul în care ele se desprind. Acest lucru ajută la identificarea semnalelor de avertizare timpurie”, a declarat el.

Pentru a obține informații mai detaliate despre adâncimea fisurilor și activitatea acestora, echipa a analizat datele colectate de satelitul NASA Ice, Cloud, and Land Elevation Satellite-2 (ICESat-2) în perioada 2018–2024. Satelitul măsoară altitudinea ghețarilor, nivelul oceanului, înălțimea coronamentului arborilor și alte caracteristici naturale.

Cercetătorii au elaborat un proces de lucru pentru prelucrarea și analiza datelor satelitare în vederea măsurării dinamicii fisurilor. Abordarea în două etape permite obținerea unor profile de altitudine ale suprafeței cu rezoluție ridicată și a unor secțiuni vizuale transversale ale fisurilor. Noua metodă, bazată pe un algoritm anterior dezvoltat de Wang pentru detectarea fisurilor individuale, permite identificarea diferitelor tipuri și caracteristici ale fisurilor într-un peisaj în schimbare.

Printre descoperirile echipei s-a remarcat o intensificare a fisurării în partea estică a platformei Thwaites și o relativă stabilitate în partea vestică. Deși nu au putut identifica exact cauzele acestor diferențe, cercetătorii au indicat că aerul mai cald din timpul iernii, reducerea gheții marine și schimbările din circulația oceanică de sub platformă ar putea contribui la creșterea fisurilor — un fenomen ce necesită cercetări suplimentare.

Potrivit cercetătorilor, degradarea fisurilor accelerează curgerea gheții și declanșează un efect de domino al instabilității interne. Wang a afirmat că studiul lor ar trebui să contribuie la o înțelegere mai bună a factorilor care duc la formarea fisurilor.

„Credem că, dacă Ghețarul Thwaites va deveni foarte instabil, va duce la consecințe catastrofale. Este o zonă importantă de studiat pentru a înțelege ce se va întâmpla în continuare”, a spus Wang.

Această lucrare este o continuare a unui articol științific din 2023, de asemenea coordonat de Wang, care a analizat colapsul platformei glaciare Larsen B de pe Peninsula Antarctică în 2002. Studiul a arătat că factorii atmosferici și oceanici au slăbit structura ghețarului pe parcursul mai multor ani, ducând la prăbușirea acestuia într-o zonă de 3,2 kilometri pătrați în doar cinci săptămâni.

Potrivit autoarei Wang, în timp ce modelarea tradițională a fisurilor din platformele glaciare se baza pe teorie, noile observații pun bazele unor modele mai precise, ce vor rezulta din cercetări pe termen lung.

Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.