Oameni de știință: Pământul va intra în haos pentru 100 de ani, dacă Curentul Golfului se prăbușește

Oamenii de știință nu se mai sperie de criza climatică, ci declară direct că aceasta este deja aici și afectează toate cele mai importante sisteme ale Pământului. Drept urmare, lumea se confruntă deja cu valuri de căldură și secete incredibile, iar uraganele și inundațiile au devenit exponențial mai extreme. În plus, în ultimii câțiva ani, oamenii de știință au observat modul în care Curentul Golfului încetinește și se tem că s-ar putea opri complet în curând, scrie focus.ua cu un link către Live Science.

Dacă curenții Oceanului Atlantic sunt perturbați de topirea calotelor de gheață, cercetătorii cred că vor exista schimbări uriașe în sistemele musonice tropicale. Într-un nou studiu, o echipă de la Universitatea Tehnică din München din Germania s-a concentrat pe explorarea consecințelor. Rezultatele unui nou studiu sugerează că consecințele vor fi ireversibile cel puțin în următorii 100 de ani.

Oamenii de știință au descoperit anterior că curenții atlantici care transportă căldură în emisfera nordică pot fi opriți din cauza schimbărilor climatice. Modelele climatice sugerează că, dacă curenții vitali slăbesc, sistemele musonice tropicale sunt susceptibile de a fi aruncate în haos timp de cel puțin un secol.

Circulatia Meridională a Atlanticului (AMOC) este o uriașă bandă transportoare de curenți oceanici, inclusiv Curentul Golfului, care pompează căldură și sare din Atlanticul de Sud în Atlanticul de Nord. Potrivit autorului principal al studiului, Maya Ben-Yami, cercetător în domeniul climei specializat în punctele de basculare a climei, AMOC este în esență un „ventilator gigant al Pământului”. Unul dintre motivele pentru care oamenii de știință sunt atât de îngrijorați de prăbușirea AMOC este faptul că acesta are un impact uriaș asupra tipului de transport al căldurii în sistemul planetei.

Echipa a constatat că Curentul Golfului, care face parte din AMOC, a devenit vulnerabil la încălzirea globală a planetei, deoarece aceasta determină topirea ghețarilor și a calotelor glaciare ale Pământului. Acest proces eliberează cantități uriașe de apă dulce în Atlanticul de Nord, diluând salinitatea straturilor superioare de apă și împiedicându-le să se scufunde la fundul oceanului, unde circulația tinde să se întoarcă spre sud.

Conform lui Ben Yami, AMOC este de fapt condus în mare parte de apa mai sărată și mai densă care se scufundă spre nord. Cu cât este mai multă apă dulce, cu atât circulația se oprește mai repede.

Cercetătorii au concluzionat că prăbușirea AMOC ar provoca probabil schimbări climatice în întreaga lume, dar ar afecta cel mai mult emisfera nordică și regiunile musonice tropicale. Oamenii de știință bănuiseră anterior că prăbușirea Curentului Golfului și a AMOC în general ar perturba probabil sistemele musonice tropicale. Acum, rezultatele unui nou studiu descriu mai detaliat cum se va întâmpla acest lucru.

Dacă AMOC încetinește sau se oprește, nu va mai furniza aceeași căldură emisferei nordice, ceea ce înseamnă că temperaturile mărilor de acolo vor deveni mai scăzute. Iar dacă emisfera nordică se răcește, cele mai fierbinți locuri de pe Pământ se vor deplasa mai la sud. Ca urmare, zona de convergență intertropicală se va deplasa în urma ei, oscilând în sus și în jos, dar tot mai aproape de Polul Sud. Precipitațiile vitale se vor deplasa, de asemenea, ca urmare a acestei deplasări.

Ben Yami și colegii săi au folosit opt modele climatice actuale în studiul lor, ceea ce le-a permis să efectueze o serie de experimente de „stropire”. Stropirea furtunului este echivalentă cu turnarea de apă dulce în Atlanticul de Nord pentru a simula efectele topirii gheții. Pentru a reproduce efectele, oamenii de știință au făcut acest lucru pe o perioadă simulată de cincizeci de ani, până când AMOC s-a prăbușit în cele din urmă.

Rezultatele arată că prăbușirea AMOC a perturbat sistemele musonice tropicale de pe întreaga planetă. Ca urmare, sezonul ploios din Africa de Vest, India și Asia de Est a devenit mult mai scurt și mai puțin intens. De altfel, rezultatele actuale au coincis și cu previziunile anterioare.

După prăbușirea AMOC, cercetătorii au oprit „modelarea dozelor” și au observat sistemul pentru următorii 100 de ani. În ciuda lipsei de aport de apă dulce, musonul tropical nu a revenit la starea sa inițială. Prin urmare, cercetătorii au concluzionat că efectele prăbușirii sistemului sunt susceptibile de a persista cel puțin 100 de ani și posibil mai mult.