Molecule necesare vieții, descoperite în cometa 3I/ATLAS

Cometa interstelară 3I/ATLAS emite compuși chimici bogați în carbon mai intens decât aproape orice altă cometă din Sistemul nostru Solar. Unul dintre acești compuși este metanolul, un element cheie al chimiei prebiotice, care anterior nu fusese detectat în alte obiecte interstelare.

3I/ATLAS, doar al treilea vizitator înregistrat dintr-o altă parte a galaxiei în Sistemul nostru Solar, s-a dovedit complet diferit de cometele locale. Pe măsură ce s-a apropiat de Soare, în jurul său s-a format rapid un strat de abur de apă și gaze, conținând mult mai mult dioxid de carbon decât este normal la cometele din Sistemul Solar. Strălucirea obiectului apare de asemenea neobișnuit de roșie, ceea ce ar putea indica o chimie specială a suprafeței. În plus, a început să elibereze gaze de la o distanță relativ mare față de Soare — ceea ce sugerează că corpul ceresc misterios probabil nu s-a apropiat de alte stele timp de sute de milioane de ani (sau de când a părăsit sistemul său natal).

Astrochimistul Martin Cordiner de la Centrul de zbor spațial Goddard al NASA și colegii săi au descoperit, cu ajutorul rețelei de radiotelescoape ALMA din Chile, că 3I/ATLAS eliberează cantități semnificative de cianură de hidrogen și și mai mult metanol gazos. Descoperirea a fost anunțată într-un preprint pe arXiv.

„Astfel de molecule, cum ar fi cianura de hidrogen și metanolul, se găsesc în cometele noastre doar în cantități extrem de mici și nu sunt componente principale. Aici vedem că într-o cometă străină concentrația lor este foarte mare”, spune Cordiner.

Cercetătorii au constatat că cianura de hidrogen este eliberată în apropierea nucleului stâncos al cometei cu o viteză de aproximativ un sfert până la jumătate de kilogram pe secundă. Metanolul este de asemenea prezent în nucleu, dar, se pare, o cantitate mai mare se formează și în coma cometei — coada lungă de praf și gaz care se întinde pe câțiva kilometri de la corpul 3I/ATLAS.

Metanolul se eliberează mult mai intens decât cianura de hidrogen — aproximativ 40 de kilograme pe secundă — și reprezintă aproximativ 8% din volumul total al substanțelor care se evaporă. În comparație, la cometele tipice din Sistemul Solar acest procent este de aproximativ 2%. Diferența în localizarea celor două molecule sugerează că nucleul cometei este omogen în compoziție, ceea ce ar putea oferi informații despre procesul de formare a acesteia, subliniază Cordiner.

Metanolul este un hidrocarbur simplu, dar servește ca etapă intermediară importantă în formarea moleculelor mai complexe necesare vieții, iar concentrația sa ridicată este un indicator clar al sintezei acestora, explică astrochimistul.

„Din punct de vedere chimic, este extrem de puțin probabil ca formarea compușilor complexi să se producă fără metanol”, adaugă el.

Un alt studiu explică formarea metanolului prin conținutul crescut de metale în 3I/ATLAS. Mecanismul este următorul: apa lichidă, eliberată de căldura solară, începe să pătrundă prin nucleul cometei și reacționează chimic cu compuși de fier — un proces care teoretic duce la formarea metanolului. Astfel, detectarea metanolului în coma unui obiect interstelar este un indicator indirect al metalicității sale ridicate.

Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.