Giulgiul din Torino este un fals: O nouă dovadă istorică

Giulgiul atrage în orașul italian Torino un număr mare de pelerini și turiști, deși Catedrala Sfântului Ioan Botezătorul îl expune spre vizionare doar în ocazii speciale, transmite euronews.com.

Pe pânza de in se distinge amprenta unui corp masculin, din față și din spate. Mulți credincioși au considerat timp de secole că este giulgiul adevărat, în care a fost înfășurat trupul lui Iisus Hristos după răstignire.

Primele mențiuni despre el apar în anul 1354, iar în aceeași perioadă au apărut și primele îndoieli cu privire la autenticitatea sa.

Recent a fost descoperit încă un document care indică în mod direct că giulgiul este un fals, creat de clerici pentru a înșela credincioșii.

Mai mult, martorul este o persoană de mare respect și teolog, savantul francez Nicolae Oresme, decedat în anul 1382. Scrisoarea sa este totodată și cea mai veche mărturie de acest gen.

În scrisoarea sa, datată cu mijlocul secolului al XIV-lea (data exactă nu a fost încă stabilită, dar nu este mai târzie de 1370), Nicolae numește giulgiul „un fals evident”.

„Domnul de bună amintire, Henri de Poitiers, pe atunci episcop de Troyes, (...) și-a asumat sarcina de a investiga de îndată autenticitatea acestui caz. (...) Mai întâi prin viclenie sau meticulozitate, iar apoi prin adunarea de informații legate de aceasta, el a descoperit în cele din urmă înșelătoria și modul în care imaginea de pe această pânză a fost creată artificial. S-a demonstrat chiar, împreună cu pictorul care a realizat-o, că a fost făcută prin lucrare omenească și nu creată miraculos sau oferită de sus”, se menționează într-o scrisoare a lui Nicole.

Nicolae Oresme era cunoscut, printre altele, tocmai pentru explicarea și demontarea numeroaselor „minuni” religioase din epoca sa.

Totodată, Biserica Catolică (la fel ca și cea Ortodoxă) abordează cu mare prudență tema autenticității giulgiului. Nu în ultimul rând pentru că, deși toți cei patru evangheliști îl menționează, niciunul nu vorbește despre o amprentă a lui Hristos. Acest aspect este subliniat și de Nicolae Oresme în lucrarea sa. „Sfânta Evanghelie nu menționează o asemenea amprentă, însă, dacă ar fi fost adevărat, greu de crezut că sfinții evangheliști ar fi tăcut despre aceasta sau ar fi omis-o, și nu ar fi rămas ea ascunsă sau necunoscută până în prezent”, a menționat Oresme.

În 1958, Papa Pius al XII-lea a aprobat venerarea lui ca icoană a lui Hristos, iar în același spirit s-au exprimat și pontifii următori, preferând să vorbească nu despre o relicvă, ci anume despre o icoană, adică o reprezentare realizată de mână omenească, deși cu o valoare istorică și culturală uriașă.

Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.