Astronomii au descoperit un „super-Pământ” extrem de fierbinte, al cărui an durează doar 10 ore

Acesta a reprezentat un pas important pentru înțelegerea a ceea ce se întâmplă în astfel de lumi exotice, relatează unian.net cu referire la interestingengineering.com.

Echipa condusă de Institutul Carnegie a studiat TOI-561 b cu ajutorul telescopului James Webb – un „super-Pământ” vechi și extrem de fierbinte, care efectuează o rotație completă în jurul stelei sale în doar 10,56 ore. Semnalul atmosferic obținut a fost neașteptat și contrazicea așteptările oamenilor de știință pentru astfel de planete mici și supraîncălzite.

„TOI-561 b este de două ori mai masivă decât Pământul, dar deloc asemănătoare cu el. Planeta se rotește extrem de aproape de steaua sa – la doar o pătrime din distanța dintre Mercur și Soare. Un an pe TOI-561 b durează puțin peste 10 ore, iar o emisferă este mereu orientată către lumină”, se arată în articol.

Astronomii considerau mult timp că planetele atât de fierbinți și mici își pierd imediat atmosfera după formare.

„Conform tuturor modelelor cunoscute, o astfel de planetă este prea mică și fierbinte pentru a-și păstra mult timp atmosfera proprie”, a menționat autoarea studiului, Nicole Wollack. Noile observații contrazic complet această ipoteză consacrată.

În ciuda faptului că steaua sa este mult mai veche decât Soarele, TOI-561 b pare că încă deține o atmosferă. Aceasta poate explica și densitatea redusă a planetei. Ea este mai puțin densă decât ar fi fost de așteptat pentru o compoziție asemănătoare Pământului, deși nu face parte din categoria „super-baloanelor”.

Autorul principal al studiului, Johanna Teske, explică că planeta ar fi putut avea un nucleu de fier mic și roci ușoare ale mantalei – caracteristici care corespund cu cele ale stelei sale.

„TOI-561 b se remarcă printre planetele cu perioadă ultra-scurtă prin faptul că orbitează în jurul unei stele foarte vechi și sărace în fier”, spune Teske. Probabil planeta s-a format într-un mediu chimic diferit față de al lumilor noastre, oferind o fereastră spre istoria timpurie a formării planetelor.

Totuși, structura internă nu poate explica toate observațiile. Oamenii de știință au presupus că stratul atmosferic mărește dimensiunea aparentă a planetei și reduce densitatea sa.

Pentru a verifica această ipoteză, telescopul Webb a măsurat temperatura pe partea zilei planetei în timpul așa-numitei eclipse secundare.

Dacă TOI-561 b ar fi fost un simplu corp stâncos, partea sa iluminată ar fi fost încălzită până la aproape 4.900°F (aproximativ 2.700°C). De fapt, temperatura a fost semnificativ mai scăzută – aproximativ 3.200°F (1.750°C).

Această diferență majoră indică o redistribuire activă a căldurii. Oamenii de știință au analizat diverse scenarii: ocean de lavă, strat subțire de roci evaporate, nori. Datele corespund cel mai bine prezenței unei atmosfere dense.

„Vânturile puternice ar putea transporta căldura către partea nocturnă, răcind partea de zi”, explică co-autoarea Anjali Piette. Straturile gazoase absorb de asemenea lumina, iar norii deschiși la culoare din silicate reflectă o parte din radiație.

Rămâne încă un mister modul în care TOI-561 b își păstrează atmosfera. La o asemenea proximitate față de stea, o parte a gazelor ar trebui inevitabil să se piardă. Totuși, conform cercetătorului Tim Lichtenberg, există un echilibru: atmosfera este parțial „alimentată” de gazele din oceanul de lavă, care sunt simultan absorbite în interior.

„Este practic o sferă umedă de lavă”, concluzionează el.

Studiul reprezintă prima publicație științifică din cadrul programului JWST „General Observers Program 3860”. Echipa a monitorizat sistemul continuu timp de 37 de ore, iar analiza continuă pentru a detalia hărțile de temperatură și compoziția chimică a atmosferei.

Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.