Moldova după 35 de ani de independență a câștigat stabilitatea, dar a pierdut oamenii

Totuși, țara nu a reușit să asigure o creștere durabilă și să păstreze o parte semnificativă a forței de muncă.

Potrivit datelor Băncii Mondiale, în anii 1990 PIB-ul real s-a redus cu aproximativ 60%, iar în 1998–1999 circa 73% din populație trăia, potrivit estimărilor, sub pragul sărăciei, scrie bani.md.

După anul 2000, creșterea economică a fost reluată, însă s-a conturat un model care se păstrează în mare măsură până în prezent: o parte semnificativă a bunăstării era asigurată nu de creșterea productivității în interiorul țării, ci de veniturile cetățenilor Moldovei care muncesc peste hotare. Remitențele au stimulat consumul, construcțiile, comerțul și importurile, dar au compensat doar parțial exodul forței de muncă și nu au dus la crearea unui număr suficient de întreprinderi industriale competitive.

Astăzi, economia Moldovei este incomparabil mai stabilă decât acum trei decenii. În 2025, PIB-ul țării a atins 353,5 miliarde de lei, după o creștere reală de 2,4%. Unul dintre sectoarele cu cea mai dinamică dezvoltare a fost IT&C: valoarea sa adăugată a crescut cu 12,5%, iar ponderea în PIB a ajuns la 7,5%.

Totuși, țara se confruntă în continuare cu una dintre principalele probleme economice din ultimii 35 de ani — ritmurile de creștere sunt prea lente pentru a reduce decalajul față de Europa. După o scădere de 4,6% în 2022, economia a crescut cu doar 1,2% în 2023 și practic a stagnat în 2024. În 2026, perspectivele s-au înrăutățit din nou. În mai, FMI a redus prognoza de creștere pentru Moldova la 1,5%, inclusiv din cauza unor noi șocuri energetice.

Cu alte cuvinte, Moldova nu se mai află în situația dramatică din anii 1990, însă nu a găsit încă un „motor” durabil care să îi permită să asigure, pe o perioadă îndelungată, o creștere economică de 5–7% pe an.

Marea transformare: Rusia a cedat locul Uniunii Europene

Probabil cea mai importantă schimbare economică după obținerea independenței este reorientarea comerțului exterior.

În 2025, statelor Uniunii Europene le-au revenit 67,5% din exporturile moldovenești, în timp ce ponderea țărilor CSI a constituit doar 5,9%. Numai România a asigurat 29% din exporturile Moldovei. În prima jumătate a anului 2026, UE și-a menținut poziția de lider, revenindu-i 64,2% din exporturi.

Nu este vorba doar despre schimbarea unor parteneri comerciali individuali, ci despre o transformare structurală. În 1991, economia Moldovei era strâns legată de piețele fostei URSS. În 2026, comerțul său exterior este orientat în principal spre Uniunea Europeană.

S-a schimbat și structura exporturilor. Pe lângă produsele agricole și vin, Moldova exportă astăzi cabluri și echipamente electrice, textile, mobilă, componente industriale și servicii IT. În 2025, mașinile și aparatele electrice au asigurat 15,1% din exporturile de mărfuri — aproape la fel de mult ca semințele și culturile oleaginoase, cărora le-au revenit 15,5%.

Acesta este un progres vizibil. Dar există și reversul medaliei.

Moldova cumpără mult mai mult decât exportă

Probabil aceasta este una dintre cele mai îngrijorătoare cifre ale economiei moldovenești contemporane.

În 2025, Moldova a exportat mărfuri în valoare de 3,78 miliarde de dolari și a importat de 10,92 miliarde de dolari. Astfel, deficitul comercial a atins nivelul record de 7,14 miliarde de dolari, crescând cu aproape 30% față de 2024.

Exporturile au acoperit doar 34,6% din importuri. Cu alte cuvinte, la fiecare 100 de dolari cheltuiți de Moldova pentru importul de mărfuri, exporturile au adus țării doar circa 35 de dolari.

Diferența trebuie acoperită din alte surse — exportul de servicii, remitențe, investiții, credite și granturi externe.

FMI avertizează deja că deficitul contului curent s-a apropiat de 20% din PIB, iar competitivitatea externă a țării s-a deteriorat.

Aici se află, probabil, una dintre principalele slăbiciuni economice ale Moldovei în cei 35 de ani de independență: consumul a crescut mai rapid decât capacitatea țării de a produce și exporta.

Salariile au crescut, iar populația s-a redus

În ceea ce privește nivelul de trai, diferența față de începutul independenței este enormă.

În 2025, salariul mediu brut a ajuns la 15 594 de lei, iar salariul net — la 13 227 de lei, crescând cu peste 11% într-un an. Până la sfârșitul anului, numărul salariaților a crescut la 763 200 de persoane.

Totuși, principala resursă pe care Moldova a pierdut-o în acești 35 de ani nu a fost atât situația financiară, cât populația.

La 1 ianuarie 2026, populația cu reședință obișnuită era estimată la 2,366 milioane de persoane — fără a include regiunea transnistreană și unele localități aflate în afara controlului constituțional. Într-un an, populația s-a redus cu aproape 23 000 de persoane.

Vârsta medie a locuitorilor a crescut la 40,8 ani. Biroul Național de Statistică indică în mod direct o breșă demografică apărută ca urmare a migrației adulților de vârstă tânără în ultimele decenii.

În aceasta constă paradoxul Moldovei: emigrarea a susținut economia ani la rând prin remitențe, dar, în același timp, a redus forța de muncă, baza fiscală și potențialul de creștere.

FMI include emigrarea ridicată, productivitatea scăzută și competitivitatea redusă printre principalele obstacole structurale în calea dezvoltării economiei moldovenești.