Starîș: Nu trebuie să uităm atrocitățile teribile comise sub planul și conducerea lui Antonescu

Declarația a fost făcută de Constantin Starîș, deputat din fracțiunea Blocului Comuniștilor și Socialiștilor și secretar al Comitetului Central al Partidului Comuniștilor din Moldova (PCRM), în timpul moțiunii de cenzură împotriva Ministerului Educației, transmite noi.md.

El a menționat că întotdeauna a fost interesat de un fenomen. 

„Eu și colegii mei participăm de aproximativ 25 de ani la evenimente de doliu dedicate cinstirii tragediei Holocaustului. Acolo sunt prezenți tot felul de șefi. Și iată lucrul ciudat: nu i-am văzut niciodată acolo înainte de a deveni șefi și nu i-am văzut niciodată după ce au părăsit șefia. Aici se pune problema sincerității și ipocriziei", a spus Constantin Starîș.

Acesta a prezentat deputaților o carte rară a conaționalului nostru remarcabil, publicistul, istoricul, scriitorul Anatoli Kogan, care conține amintirile martorilor oculari ai ocupației naziste a regiunii noastre și ale martorilor în cauzele penale intentate după eliberare cu privire la faptele de exterminare în masă a oamenilor.

Deputatul a citit doar câteva din sutele de relatări ale martorilor oculari, o mică parte din atrocitățile documentate ale armatei lui Antonescu.

„Pe teritoriul fabricii de tutun Dubăsari au fost săpate 11 gropi mari de 15 metri lungime, patru în lățime și patru în adâncime. Jandarmii români aduceau câte 100-200 de persoane la locul de execuție. Cei condamnați erau puși în genunchi cu fața la groapă. Erau împușcați de la mică distanță, direct la țintă. Primii erau aduși la groapă puținii bărbați, fiind uciși sun prvirile soțiilor și copiilor lor. Apoi a venea rândul femeilor, dintre care multe erau cu copii. 

Dubăsari. „Nu voi uita această priveliște teribilă. Cum femeile își ascundeau pruncii de gloanțele ucigașilor. Cum bătrânii erau bătuți în față cu bastoanele. Cum înfigeau furci în cei răniți, dar încă vii, pentru a-i împinge în groapă. Cum omorau cu bastoane pentru a nu irosi gloanțele - soldații români îi vindeau cu cinci lei bucata. Știți cât de economi erau (...)?”

Timp de 16 zile au continuat execuțiile la Dubăsari. În fiecare zi aduceau noi victime de pe întreg teritoriul Basarabiei și din regiunile învecinate ale Ucrainei. O mie și jumătate de cadavre în fiecare groapă. Pământul se mișca deasupra acestor morminte comune. Iar în cea de-a 17-a zi, deasupra fiecărei gropi a apărut o spumă roșie (...)”.

Odesa. „La 25 octombrie, 20.000 de oameni au fost duși în depozite de la periferie, stropite cu benzină și incendiate. Cei care ieșeau în fugă erau împușcați. Un băiețel de patru-cinci ani a scăpat miraculos din incendiu. Ridicând mânuțele în sus - probabil așa a fost învățat de părinți - băiețelul umbla prin infernul de foc, împiedicându-se de cadavre, neștiind unde să meargă sub focurile de armă. În cele din urmă, un ofițer de jandarmerie a venit și l-a împușcat cu un pistol în față. Nimeni nu a supraviețuit (...)”.

Chișinău. „În vara anului 1941, de către comandantul român a fost creat ghetoul de la Chișinău. Evreii rămași în oraș au fost adunați în zona pieței vechi, zona fiind înconjurată cu sârmă ghimpată. În total, aproximativ 12.000 de persoane. Multora nu li s-a permis nici măcar să se îmbrace și să-și ia obiecte personale, mâncare și apă. Oamenii care au evadat din ghetou erau împușcați imediat. În scurt timp, ocupanții au ucis aproape toți locuitorii ghetoului. Cei care au rămas au fost trimiși în Transnistria sau mai departe, la Bogdanovka ucraineană, unde au pierit”.

„Lagărul de concentrare Bogdanovka (Ucraina), a fost numit la procesele de la Nurnberg printre cele mai teribile și inumane lagăre ale războiului. Aici oamenilor li se scurgea sângele, măduva spinării și erau pur și simplu nimiciți (...) Evreii, localnici și expulzați din România și Basarabia erau ținuți separat de restul prizonierilor - în grajduri. Exista un crematoriu de tip deschis. Trunchiuri de copaci erau aruncate într-o râpă și li se dădea foc, iar apoi cei care erau împușcați pe marginea râpei - atât vii, cât și răniți - erau aruncați în acest foc gigantic”. 

„În fiecare zi, oamenii erau scoși din ghetou pentru a fi uciși. Au fost împușcați în curtea Institutului Agricol de pe strada Sadovaia, în câmpia din spatele fermei de cai (700 de persoane), la periferia Vesterniceni, pe șoseaua Orhei, în cimitirul evreiesc (837 de persoane). În apropiere de Ghidighici, 451 de evrei au fost aruncați în cuptoarele de ars var”. 

Mărturii de la Briceni: „Unul dintre ofițerii români s-a lăudat că a împușcat de opt ori un copil de un an și nu a reușit să îl omoare. Atunci copilul a fost îngropat de viu. 

„În satul Zăbriceni, bătrânul Leib Kormanski, în vârstă de 82 de ani, a fost bătut până aproape de moarte. Leșinat, a fost aruncat în stradă, unde un jandarm român călare l-a călcat în picioare și l-a transformat într-o grămadă de carne”.

„În satul Horodiște (Dondușeni), 17 evrei din localitate au fost torturați cu bestialitate, iar cadavrele aruncate într-o hazna”. 

„Șeful postului de jandarmi din Chițcani a împins personal oamenii în apă. În total, aproximativ 20.000 de civili - majoritatea evrei - au fost înecați în Nistru și în alte râuri”.

În satul Popeni, raionul Sângerei, 350 de evrei au fost adunați în clădirea primăriei din ordinul plutonierului Bordei Ion. Ei au fost ținuți timp de trei zile fără apă și mâncare. Printre cei arestați se aflau copii în vârstă de unul sau doi ani, femei însărcinate. În a treia zi, a început asasinatul bestial. Au aruncat o grenadă pe fereastră și apoi au început să tragă în oameni cu puștile. Supraviețuitorii au fost uciși cu ciocane de fier, lanțuri și țăruși. Apoi cadavrele au fost transportate la o carieră de piatră la patru kilometri de Popeni și îngropate. 

La Rezina, 600 de persoane au fost adunate într-un grajd. 350 au fost împușcați, restul au fost arși. 

La Drochia, evreii au fost aduși pe marginea unui iaz, legați cu sârmă cinci câte cinci, ultimul a fost împins și acesta îi trăgea pe ceilalți după el. 

În pădurea Cosăuți, printre cadavrele dezgropate, mulți au fost găsiți cu capul întors la 180 de grade, cu omoplați și coaste rupte. 

În acest mormânt au fost găsite rămășițele a aproximativ 6.000 de persoane.

La Răspopeni, o femeie vârstnică a fost adusă la locul execuției. A fost împușcată în piept cu o pușcă automată. Ea a căzut lângă mormânt. Șeful jandarmeriei s-a apropiat și a ucis-o cu câteva lovituri la cap. O coloană de evrei a fost condusă spre satul Oleșcani. S-au oprit lângă Nistru. 

În a doua zi li s-a spus să treacă Nistrul. Mulți s-au înecat. Această operațiune a fost repetată de mai multe ori până când niciunul dintre evrei nu a supraviețuit. Mult timp după aceasta, cadavrele și valizele cu haine au plutit pe râu. 

În raionul Cimișlia, călăii vindeau dinții de aur ai victimelor lor la piață. Un martor din Cepeleuți spune că evreilor răniți li se scoteau dinții de aur și li se tăiau mâinile cu inele. 

În satul Girovo, înainte de a împușca 48 de femei și copii, ucigașii le-au scos pantofii și lenjeria intimă. În raionul Orhei, din ordinul călăului Doroș, asupra evreilor erau năpustiți câinii pe nume Lord și Jarka, aparținând jandarmilor pe nume Marinoi și Cucu.

După cum a remarcat Constantin Starîș, aceste mărturii teribile cu numele victimelor și ale martorilor oculari pot continua foarte mult timp. Toate acestea au fost înfăptuite conform planului și sub conducerea lui Antonescu. 

Chiar ambasadorul Spaniei la București din acea vreme a făcut apel la umanitate, la care Antonescu a răspuns: „Suntem în război și a venit momentul să rezolvăm problema evreilor odată pentru totdeauna”. Deputatul a reamintit că Hitler l-a dat ca exemplu pe Antonescu: „În ceea ce privește chestiunea evreiască, Antonescu acționează mult mai radical decât noi (...)”.

Constantin Starîș a atras atenția asupra faptului că toată „ambiguitatea” și „umanitatea” lui Antonescu se află într-o singură frază a sa: „Trăim un moment excepțional de favorabil, pentru eliberarea și purificarea națiunii noastre de toate elementele străine sufletului ei (...) Pentru ca acest moment unic să nu fie ratat, trebuie să fim necruțători (...) Vă cer să fiți necruțători! Acum nu mai este loc pentru umanismul dulce și tandru (...) Dacă este necesar, trageți cu mitraliera!".

De menționat că istoricul, politologul, jurnalistul, fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, Zurab Todua, a transmis esența discursului ministrului Educației și Cercetării, Dan Perciun, în Parlament, menționând că acesta are un conținut grosolan: „Ce legătură are manualul de istorie? (același care justifică regimul fascist al lui Ion Antonescu, numește atacul trupelor fasciste germane și al aliaților Germaniei lui Hitler din 22 iunie 1941 asupra URSS „eliberare", iar trupele Armatei Roșii care au frânt coloana vertebrală a fascismului „ocupanți"), când există Putin, Rusia și războiul din Ucraina (...)". În același timp, expresiile faciale și grimasele ministrului în timpul discursului au vorbit de la sine în mod elocvent. Anterior s-a anunțat că manualele de istorie pentru clasa a XII-a, criticate pentru elogierea figurii lui Ion Antonescu și minimalizarea informațiilor despre Holocaustul din țara noastră, ar putea rămâne neschimbate. 

Ministrul Educației, Dan Perciun, a declarat că așteaptă examenul solicitat și că există patru scenarii posibile în funcție de rezultatele acestuia. 

„Sunt patru scenarii posibile. Primul - expertiza este pozitivă, nu schimbăm nimic. Al doilea - expertiza este critică și facem un manual nou. Al treilea - revizuim unele pagini, discutăm cu editorul dacă este posibil. Al patrulea - edităm materiale suplimentare despre Holocaust, de exemplu, deoarece autorii au fost limitați la un anumit număr de pagini. Nu văd o problemă în a adăuga materiale suplimentare din diferite surse care ar echilibra situația”, a spus el.

Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.