Spînu: Incompetența ne-a făcut să cumpărăm gaz mai scump

Fostul ministru consideră că gazele naturale pentru sezonul rece au fost achiziționate la prețuri mai mari din cauza întârzierii procurării combustibilului. El se întreabă, de asemenea, de ce prețul gazelor nu a fost fixat, dacă s-a decis amânarea achizițiilor până în această perioadă, relatează jurnal.md

«Incompetența celor care s-au ocupat de acest proces (achiziționarea gazelor pentru sezonul rece) a dus la faptul că am cumpărat gaze mai scumpe. Am văzut toate mesajele Energocom și nu am înțeles de ce achizițiile de gaze au început atât de târziu — abia în iulie. Primele achiziții de gaze au început în jurul datei de 10 iulie, deși războiul din Iran a intrat într-o fază activă la sfârșitul lunii martie — începutul lunii aprilie. Adică era clar că situația din această regiune se agravează. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, nu înțeleg: dacă totuși s-a decis începerea achizițiilor în iulie, de ce nu a fost fixat prețul?», — a declarat Spînu.

Andrei Spînu susține că Energocom putea fixa din timp prețul gazelor naturale pentru sezonul rece, inclusiv prin achiziționarea combustibilului la cotații futures, pentru a evita o eventuală scumpire.

Fostul ministru a dat exemplul unei companii private din Moldova, care a cumpărat vara gaze pentru iarnă la un preț fix. Potrivit estimărilor prezentate de Spînu, costul gazelor achiziționate în acest mod va fi mai mic de 10 lei pe metru cub, iar tariful final va ajunge la circa 16 lei. El consideră că Energocom putea aplica aceeași strategie și apreciază că autoritățile s-au bazat prea mult pe faptul că prețurile la gaze vor rămâne scăzute și iarna.

«Nu înțeleg de ce prețul nu a fost fixat nici măcar la cotațiile futures. Potrivit informațiilor verificate de mine, în Moldova există cel puțin o companie care a fixat un anumit volum de gaze, l-a cumpărat vara pentru iarnă la un preț fix și a garantat acest preț. Aceasta va livra gaze la un preț bursier de puțin peste 40 de euro pentru MWh plus, probabil, 5–7 euro pentru transport până la granița cu Moldova. Costul gazelor va fi mai mic de 10 lei, iar tariful final — de circa 16 lei pe metru cub. Dacă o companie privată a reușit acest lucru, Energocom putea aplica și ea o astfel de strategie. De aceea, consider că a existat prea multă încredere în faptul că prețurile vor rămâne scăzute și iarna», — a remarcat fostul ministru.

Andrei Spînu a criticat, de asemenea, lipsa rezervelor de gaze naturale create vara, deși Moldova dispune de infrastructură și mecanisme pentru stocarea gazelor în România și Ucraina. Fostul ministru se întreabă de ce nu au fost utilizate aceste posibilități și de ce autoritățile nu au încercat să negocieze un contract pe termen lung pentru achiziționarea gazelor.

«Și al doilea aspect, care mă îngrijorează și mai mult, este de ce totuși nu au fost create rezerve de gaze vara. Îmi amintesc foarte bine câte eforturi am depus pentru a crea un coridor, întreaga infrastructură juridică necesară și experiența tehnică ce permit transportul gazelor de oriunde către depozitele din Ucraina sau România. Și nu înțeleg de ce acest lucru nu a fost făcut. Ca să nu mai spun că îmi este greu să înțeleg și de ce nu încercăm să încheiem un contract pe termen lung, în cadrul căruia s-ar putea negocia», — a adăugat Andrei Spînu.

Fostul șef al Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale susține că Moldova are puține opțiuni reale de import al gazelor naturale. Potrivit acestuia, livrările din Kazahstan sau Turkmenistan ar necesita tranzit prin Rusia sau Iran — opțiuni pe care le consideră imposibile în condițiile actuale. O alternativă reală, în opinia fostului ministru, ar putea fi gazul din Azerbaidjan, transportat prin conducte prin Turcia, precum și gazul natural lichefiat (GNL), care poate fi livrat în porturile din Grecia, Polonia sau Lituania.

Totodată, Andrei Spînu consideră că încheierea unor contracte pe termen lung pentru achiziționarea gazelor ar putea oferi Moldovei mai multe posibilități de negociere și ar permite diversificarea surselor de aprovizionare.

«Să clarificăm câteva aspecte. Există puține locuri de unde putem într-adevăr aduce gaze. Am văzut multe discuții despre Kazahstan și Turkmenistan. Acest lucru este imposibil fără Rusia. Singura modalitate reală de a aduce gaze din aceste regiuni este prin Iran sau Rusia. Iranul se află sub sancțiuni, iar gaze din Rusia nu vrem să primim. Nu avem posibilitatea să le aducem de acolo. Singura regiune de unde, din punct de vedere tehnic, pot fi livrate gaze este Marea Caspică, Azerbaidjanul, de unde conductele trec prin Turcia și permit livrarea gazelor în Europa. O altă opțiune este gazul natural lichefiat, care poate ajunge prin câteva porturi din Grecia, Polonia și Lituania. Astfel, acestea sunt opțiunile reale de unde putem primi gaze. Evident, un contract pe termen lung ar deschide posibilități mult mai largi pentru negocieri», — a subliniat Spînu.