Nantoi: Republica Moldova este un proiect absolut artificial

Deputatul Parlamentului Republicii Moldova din partea partidului de guvernare PAS, Oazu Nantoi, a fost invitat la postul ucrainean de televiziune Freedom.

— Istoria Republicii Moldova de după 1991, în ceea ce privește viața politică agitată și activă, poate fi comparată doar cu Ucraina. Cu Rusia nu poate fi comparată deloc. Mulți președinți, un număr enorm de premieri și guverne, neliniști sociale. Care este secretul unei vieți politice atât de active?

— Voi spune poate un lucru nepopular, dar noi am fost salvați de Ucraina, pur și simplu din punct de vedere geografic. Pentru că, dacă am fi avut o graniță comună cu Rusia, cred că acum nu am mai vorbi.

În al doilea rând, Republica Moldova este, în esență, un proiect absolut artificial, care a apărut doar datorită faptului că la 2 august 1940, la Moscova [în cadrul unei sesiuni a Sovietului Suprem al URSS], a fost adoptată legea privind crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești.

Acest lucru s-a întâmplat în urma acordului din 28 iunie 1940 între Hitler și Stalin, prin care Basarabia a fost cedată Uniunii Sovietice. Granițele acestei republici au fost destul de arbitrare, iar pe teritoriul său regimul sovietic a implementat o politică de creare a națiunii socialiste moldovenești.

Ce înseamnă națiunea socialistă moldovenească? Este o cortină de fier de-a lungul râului Prut. Fără contacte cu România. Este impunerea românofobiei, rusificarea, impunerea unui moldovenism primitiv.

Această politică și-a dat roadele, fără a mai menționa faptul că malul stâng al Nistrului, spre deosebire de spațiul dintre Prut și Nistru, nu avea experiența de a fi parte a României. Basarabia, din 1918 până în 1940, a fost parte a României, iar acest lucru și-a pus amprenta. Pe când malul stâng a fost tot timpul parte a Uniunii Sovietice. Conform recensământului populației din 1989, malul stâng al Nistrului constituia 12% din teritoriul Moldovei Sovietice, 17% din populație și 30% din potențialul industrial. Ca să nu mai vorbim de faptul că pe malul stâng se aflau unități ale armatei a 14-a sovietice.

Adică malul stâng a fost puternic rusificat. Mentalitatea sovietică și românofobia erau mult mai adânci acolo.

Și când a început Perestroika noastră, nu am fost capabili să urmăm exemplul țărilor baltice, pentru că ele, spre deosebire de noi, aveau precedent de statalitate înainte de anexarea din 1940. Și aveau o idee națională de restabilire a statului.

Noi nu am avut precedent de statalitate. Ca să nu mai vorbim de faptul că pe 5 iunie 1991, când a fost adoptată Legea cetățeniei, dreptul la cetățenie l-au obținut inclusiv persoanele care aveau doar înregistrare sovietică în momentul adoptării legii. Dacă ne uităm la istoria conflictului nostru transnistrean, în 1987 Igor Smirnov (care a devenit primul președinte al nerecunoscutei „Republici Moldovenești Nistrene” din 1991 până în 2011) a fost trimis director de fabrică la Tiraspol, el însuși fiind născut în Kamceatka. A devenit cetățean al Republicii Moldova fără probleme.

Proiectul de stat nu exista în mentalitatea noastră colectivă. În plus, conform clasificării sovietice, 83% dintre moldoveni trăiau în sate. Orașele erau complet rusificate, iar sătenii trăiau în ghetouri, numite colhozuri, și treceau printr-un sistem de spălare a creierului de către ideologia sovietică.

Traiectoria noastră politică poartă în mare măsură amprenta trecutului nostru. Și când pe 27 februarie 1994, în Republica Moldova au avut loc primele alegeri în condițiile independenței pe liste de partid, cetățenii Moldovei au votat în masă pentru trecut.

Da, la noi se schimbau președinții, dar primii trei președinți au fost foști membri ai Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei. Da, am avut alegeri regulate, nu am avut acaparare de putere. Dar au existat și crize, când pe 7 aprilie 2009 tinerii au ieșit în piață și au protestat.

Au existat și crize legate de faptul că, de exemplu, în 2003 fostul președinte Vladimir Voronin l-a rugat pe Putin să-l ajute în rezolvarea conflictului transnistrean. Și, bineînțeles, Putin a trimis un emisar de încredere, Dmitri Kozak, care, prin diplomația navetă între Tiraspol și Chișinău, a pus pe masă așa-numitul „memorandum Kozak” (conform acestui plan, Moldova urma să devină „o federație asimetrică”, iar „RMN” și Găgăuzia ar fi primit statut special și posibilitatea de a bloca proiectele de lege nedorite pentru autonomii).

Memorandumul urma să fie semnat pe 25 noiembrie 2003 în prezența lui Putin. Dar în noaptea dinaintea semnării, reprezentanții unei ambasade de peste ocean au discutat convingător cu Voronin, și acesta a refuzat. A avut loc un scandal de proporții, după care Voronin și-a schimbat brusc poziția și a devenit comunist pro-european, pentru a-și salva pielea.

Apoi au apărut mișcări protestatare, simbolizate de Maia Sandu. Și această tensiune a explodat în 2020, când ea l-a învins pe candidatul Kremlinului, Igor Dodon, și în 2021, când la alegeri partidul „Acțiune și Solidaritate”, identificat cu Maia Sandu, a obținut 63 de mandate din 101.

Și acum, în sfârșit, a început procesul de negociere cu Uniunea Europeană. Pe 20 octombrie este programat un referendum pentru modificarea Constituției cu includerea perspectivei europene, și de asemenea vor avea loc alegeri prezidențiale. Kremlinul dorește să saboteze acest lucru, deoarece înțelege că, în caz contrar, va pierde șansa de a recâștiga controlul asupra Republicii Moldova. Situația este puțin tensionată, iar acest lucru trebuie depășit.

„Observăm o agravare a situației din partea Kremlinului”

— Care este acum gradul de amenințare din partea Kremlinului?

— Planurile Kremlinului sunt în prezent cele mai agresive în raport cu Moldova, deoarece înainte de începerea agresiunii la scară largă împotriva Ucrainei, Rusia se baza pe conflictul transnistrean.

Rusia dorea să impună o soluție a conflictului care ar fi transformat Moldova într-un pseudo-stat controlat de Kremlin, cu o prezență rusească garantată. Acest lucru era prevăzut și de „memorandumul Kozak”.

Mai mult, după acordurile de la Minsk [privind acțiunile militare din Donbas], Kremlinul dorea să impună, prin intermediul agentului său Dodon, o soluție similară în Moldova, care ar fi putut deveni un precedent pentru Ucraina. Dar după ce puterea s-a schimbat în Moldova și țara a început să se îndrepte rapid spre Uniunea Europeană, Kremlinul și-a dat seama că ar putea pierde Moldova. Și nu mai funcționează ideea de a ne controla prin conflictul transnistrean. De aceea, acum, în Moldova au apărut proiecte politice pro-rusești, cum ar fi blocul „Victoria”, care organizează întâlniri în Moscova. De aceea, vedem cum Kremlinul încearcă să folosească autonomia găgăuză pentru a destabiliza situația din țara noastră. Mizele sunt mari, pentru că Moldova este mică și Kremlinul crede că poate fi mai ușor de destabilizat. Miza este mare, Kremlinul nu se joacă cu niciun proces de negociere, pariază pe o lovitură de stat. Aceste planuri ale Kremlinului sunt destul de ușor de calculat.

Aproape o treime dintre locuitorii Moldovei (ceea ce nu este puțin) împărtășesc poziția Kremlinului în ceea ce privește agresiunea împotriva Ucrainei. Poate că ei nu înțeleg pe deplin ce înseamnă „lumea rusă”, dar sunt pregătiți să voteze pentru aceste proiecte politice promovate de Kremlin. De aceea, este necesară din partea noastră o mobilizare și o activitate intensă de informare.

Desigur, Moldova nu se află acum într-o situație ca cea a Ucrainei. Dar înțelegem că, dacă Ucraina nu ar fi rezistat, noi am fi fost următorii. Și un fapt interesant: după 24 februarie 2022, Moldova aproape că nu a fost menționată în Kremlin. Moldova a început să fie menționată în Kremlin abia după ce blitzkrieg-ul lui Putin a eșuat. Atunci a apărut conceptul de „război de uzură”.

Și s-a dovedit că, pe lângă faptul că Moldova are o conducere proeuropeană și urmează calea integrării europene, mai are și 1.222 km de graniță comună cu Ucraina, iar pe teritoriul Moldovei trec proiecte importante de infrastructură, mai ales în perioada în care a avut loc blocada portuară [a Ucrainei] la Marea Neagră. De asemenea, Moldova este vecină cu România — o țară membră NATO și a Uniunii Europene.

Și dacă Kremlinului i-ar fi reușit să provoace haos în Moldova și să organizeze o lovitură de stat, ar fi fost, desigur, un atu puternic pentru liderul de la Kremlin. De aceea, asistăm acum la o intensificare a situației. Prin urmare, suntem nevoiți să mobilizăm toate resursele pentru a menține stabilitatea și a garanta dreptul cetățenilor la exprimarea liberă a voinței lor pe 20 octombrie.

— Moldova are relații excelente cu Uniunea Europeană. Dar Statele Unite? Ele conștientizează criticitatea momentului?

— Cu siguranță. Pe 9 iunie a apărut o declarație comună a SUA, Canadei și Regatului Unit referitoare la planurile Kremlinului de a răsturna puterea în Moldova sub pretextul nemulțumirii populare. Planurile Kremlinului sunt ușor de prevăzut, iar noi primim sprijin pentru a putea menține stabilitatea și a asigura dreptul cetățenilor de a se exprima liber în alegeri.

Avem o cooperare mai strânsă ca niciodată cu România. Ne oferă suport atât Uniunea Europeană, cât și statele membre ale UE.

La 1 iunie 2023, în Moldova a avut loc un summit politic european, la care au participat liderii din 47 de țări și care s-a desfășurat la Chișinău. Acesta a fost un mesaj adresat lui Putin: „Putin, nu atinge Moldova, o luăm sub protecția noastră.”

Dar aceasta nu înseamnă că cineva ar trebui să ne apere în locul nostru. Este o responsabilitate absolută a noastră — atât a cetățenilor, cât și a conducerii țării.

Trebuie să fim atenți, deoarece Moscova nu joacă cu mănuși albe. În special de când s-a declarat că Moldova ar putea fi acceptată în Uniunea Europeană în condițiile unui conflict nerezolvat juridic în Transnistria. Prin urmare, riscurile au crescut și, înainte de 20 octombrie, Moscova ar putea opta pentru escaladare. Ne amintim de toate acele acțiuni de protest care au avut loc în Republica Moldova de-a lungul decadelor. Înțelegem care segment al societății este gata să iasă sincer la proteste. Însă printre susținătorii Kremlinului nu sunt astfel de persoane. Așadar, dacă reușim să stopăm finanțarea ilegală a acestor mișcări [rusesti], se va dovedi că potențialul de protest nu este atât de mare.

— M-a uimit cifra că pentru o treime dintre cetățenii Moldovei „nu totul este atât de clar” în ceea ce privește războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Mi se pare că acum, mai ales pentru locuitorii Moldovei, ar trebui să fie evident ce se întâmplă.

— Când te uiți înapoi și încerci să înțelegi de unde provine asta, pot să-ți ofer niște cifre, la prima vedere, șocante. Atunci când lucram la Institutul de Politici Publice, sondajele noastre obiective arătau următoarele.

În noiembrie 2014, după anexarea Crimeei, în Moldova a fost realizat un sondaj, care a arătat că 64% dintre cetățenii Moldovei de pe malul drept al Nistrului îl apreciază foarte mult sau extrem de mult pe Vladimir Putin. S-a constatat că 72% dintre cetățenii Moldovei care se consideră ucraineni consideră că Crimeea a intrat în componența Rusiei într-un mod legitim. Iar în rândul ucrainenilor etnici din Moldova, în 2014, 83% îl apreciau foarte mult pe Vladimir Putin.

Adică, consecințele trecutului nostru sovietic, mentalitatea noastră de „homo sovieticus” au prevalat asupra celei de-a cincea coloane din pașapoartele noastre — naționalitatea. Această „sovieticitate” s-a suprapus asupra tuturor șocurilor și eșecurilor tranziției noastre către economia de piață. Deoarece, atunci când vorbim despre Moldova ca despre o țară agricolă, 53% dintre locuitorii Moldovei trăiau în mediul rural. După densitatea populației, Republica Moldova era pe primul loc în Uniunea Sovietică.

Și când a căzut această falsitate numită colhozuri și sovhozuri, s-a dovedit că acest segment al societății a rămas pe dinafară. Astfel, a început, pe de o parte, plecarea cetățenilor din Moldova, iar pe de altă parte, procesul de „lumpenizare” (procesul prin care un anumit strat social își pierde trăsăturile caracteristice, fiind însoțit de tranziția către un statut social mai scăzut). Până în prezent, există încă categorii de locuitori care nu au învățat limba țării. Aceștia au fost hrăniți timp de zeci de ani cu propagandă rusă. Astfel, ei devin un material fertil pentru manipulările venite din partea propagandei rusești.

Da, există o nouă generație. Și sunt și cei care îl iubesc pe Putin. Ei trăiesc formal în aceeași țară, dar nu se înțeleg deloc între ei și nu au despre ce să discute. Aceasta este specificitatea societății noastre, care se dezbate cu greu pentru a scăpa de trecut.

Scăparea de trecut este dificilă. Când am fost în delegație în Lituania acum câțiva ani, am simțit o ușurare. Este o societate consolidată. Da, există putere, există opoziție, dar nu există „mentalitate sovietică”.

„Cetățenii Moldovei s-au eliberat de rușinea unui stat capturat”

— Ce ar trebui să se întâmple în Moldova pentru ca oamenii ca dumneavoastră la sfârșitul anilor '80 să simtă acest apel către viața politică activă? Și pentru ca, în calitate de politician înțelept, să puteți spune ulterior: „Calea mea a fost de succes, totul s-a meritat”?

— Când mă confrunt cu oponenții politici, ei spun că, dacă nu ar fi fost războiul din Ucraina, nimeni din Uniunea Europeană nu s-ar fi uitat la noi. Răspund că sunt complet greșiți. Schimbarea atitudinii Uniunii Europene față de noi este meritul cetățenilor Moldovei. Cetățenii Moldovei s-au consolidat și au scăpat de rușinea unui stat capturat, atunci când pe 15 noiembrie 2020 au votat pentru Maia Sandu. Cetățenii Moldovei au demonstrat că suntem o țară civilizată, oferind tot sprijinul posibil refugiaților ucraineni, în ciuda resurselor noastre limitate.

Societatea se schimbă, se schimbă spre bine. Da, nu atât de repede cum ne-am dori. Dar așa este viața.

Din păcate, aproape un milion de cetățeni ai noștri (și pentru Moldova aceasta este o cifră mare) se află în afara țării. Dar diaspora noastră a impresionat țările în care trăiesc prin mobilizarea și conștientizarea importanței participării la alegerile din Moldova. Astfel, s-a schimbat și atitudinea Uniunii Europene față de noi.

Și, desigur, o pace justă în Ucraina este condiția principală pentru a putea construi anumite planuri.

Dar, în cele din urmă, dacă ne referim doar la Moldova, trebuie să păstrăm pacea. Trebuie să depășim provocările din 2024 și 2025. Deoarece anul 2025 va fi foarte dificil — vor avea loc alegeri parlamentare.

Nu trebuie să ne relaxăm, avem nevoie de consolidarea societății. Avem nevoie de pace, o pace justă în Ucraina. Și atunci, acesta va fi un proces care va da sens existenței Republicii Moldova ca stat.