Poluarea cu petrol a Nistrului: Criza a trecut, iar riscurile ecologice persistă

Totul a început după ce Federația Rusă a atacat Complexul Hidroenergetic Novodnestrovsk din regiunea Cernăuți, situat la aproape 15 kilometri de granița Republicii Moldova, cu 11 drone și patru rachete. În urma acestor lovituri, peste zece tone de ulei tehnic și alte produse petroliere s-au deversat în Nistru, iar valul de poluare s-a deplasat spre teritoriul Republicii Moldova, scrie ipn.md.

„A fost un atentat la securitatea națională, având în vedere importanța crucială a acestui râu pentru aprovizionarea cu apă potabilă a unei părți semnificative a populației Republicii Moldova”, susține expertul în securitate Pavel Horea.

Primele semne de poluare au fost depistate pe 10 martie, la Naslavcea, în punctul în care Nistrul intră în țara noastră. În aceeași zi au fost prelevate primele probe de apă, iar autoritățile au instituit monitorizarea râului pe un sector de aproape 250 de kilometri, de la Naslavcea până la Dubăsari. Localnicii au fost îndemnați să consume apă doar din surse sigure și să nu utilizeze apa din Nistru pentru necesități casnice, adăparea animalelor sau irigare. La 14 martie, operatorul regional „ACVA-Nord” a suspendat captarea apei de la stația din Cosăuți, iar alimentarea cu apă a municipiului Bălți și a raioanelor Soroca, Sîngerei și Florești a fost întreruptă temporar. În total, peste 140 de mii de persoane au rămas fără apă la robinet.

„Situația s-a dovedit a fi mai gravă decât ne-am așteptat inițial”, a declarat fostul prim-ministru al Republicii Moldova, Alexandru Munteanu.

Criza imediată a fost depășită în decurs de câteva zile. Alimentarea cu apă a fost reluată, iar autoritățile au anunțat că monitorizarea nu mai indică o amenințare directă pentru populație. La aproape cinci luni de la incident, pe Nistru au rămas doar trei prize de apă: la Cosăuți, Arionești și Coșernița.

„Menținem barajele pentru că, din păcate, războiul din țara vecină se prelungește, iar în cazul unui accident similar celui produs în martie, în urma bombardamentului, ar trebui să fim puțin mai prevăzători și mai bine pregătiți în cazul unei noi poluări”, a comunicat directorul adjunct al Administrației Naționale „Apele Moldovei”, Radu Cazacu.

Acum, se pare că starea râului s-a restabilit. Apa curge din nou la robinete, pescarii s-au întors pe maluri, iar autoritățile susțin că pericolul direct pentru populație a fost înlăturat. De asemenea, autoritățile subliniază că nu au fost înregistrate cazuri de mortalitate în masă a faunei și că peștele contaminat nu a ajuns în rețeaua comercială. Însă dispariția petelor de petrol de la suprafața apei nu înseamnă automat că ecosistemul s-a refăcut. Efectele unei astfel de poluări nu se manifestă întotdeauna imediat. Unele substanțe pot rămâne în sedimentele de pe fundul apei, pot afecta reproducerea speciilor sau pot ajunge în lanțul trofic, iar impactul lor poate deveni vizibil abia după luni sau chiar ani, avertizează experții.

Capitolul I: Se poate spune astăzi că Nistrul este din nou sigur?

Pentru ca ecosistemul să fie declarat refăcut, nu este suficient ca apa să revină la parametri normali. Este necesar să se demonstreze că poluarea nu a rămas în sedimentele de pe fund, nu a afectat reproducerea speciilor și nu are efecte întârziate asupra întregului lanț trofic. Tocmai aici apar cele mai multe necunoscute.

În perioada alertei ecologice, Ministerul Mediului a monitorizat permanent râul în șase puncte: Naslavcea, Cosăuți, Rezina, Oxentea, Molovata și Vadul lui Vodă. Au fost prelevate 460 de probe și efectuate peste 4.500 de investigații de laborator, în colaborare cu Agenția de Mediu și Agenția Națională pentru Sănătate Publică (ANSP), precum și cu laboratoare acreditate din România și Slovacia.

În iulie, Agenția de presă IPN a solicitat ANSP să precizeze dacă au fost analizate și hidrocarburile aromatice — compuși toxici care se pot forma din petrol și care au tendința de a se depune în sedimentele de pe fund. Răspunsul instituției arată că laboratoarele Agenției Naționale pentru Sănătate Publică nu au putut determina întreaga grupă a acestor compuși organici.

Dispariția produselor petroliere din masa apei nu înseamnă automat dispariția lor din ecosistem.

„Pe sectorul Naslavcea-Soroca, impactul direct asupra vegetației acvatice, aparent, nu a fost grav. Dar problema este alta: petrolul se poate depune în sedimente, în solul de pe maluri și în vegetația din zonele inundabile”, precizează ecologul Ilia Trombițchi.

Totuși, aceasta este o ipoteză care trebuie confirmată prin monitorizare. Până în prezent, autoritățile nu au făcut publice rezultatele cercetărilor privind poluarea sedimentelor de pe fund sau date despre faptul dacă substanțele poluante rămân în ecosistem după dispariția lor din apă.

„Se știe că uleiul [petrolier — nota red.] are o densitate mult mai mică decât apa și pur și simplu plutește la suprafață, însă bifenilii policlorurați, asemenea petrolului, nu se dizolvă în apă, dar totuși au o anumită solubilitate și duc la acumularea în materia organică. Odată ce aceste substanțe ajung în lanțul trofic natural, ele rămân acolo timp de câteva decenii, până când sunt neutralizate de natură”, spune ecologul Asociației Obștești „EcoContact”, Ion Marin.

Totuși, în cazul poluării cu produse petroliere, una dintre cele mai grave probleme nu este ceea ce rămâne la suprafața apei, ci ceea ce se depune pe fundul râului. Cel mai mare risc este legat de sedimente. În nămol, mai ales în zonele cu un conținut redus de oxigen, descompunerea hidrocarburilor are loc mult mai lent decât în masa apei. Produsele petroliere se pot acumula în sectoarele cu curent slab, în apropierea malurilor sau în lacul de acumulare Dubăsari.

„Sedimentele pot funcționa ca o bombă cu efect întârziat. Poluantul nu mai este vizibil, dar poate reveni la suprafață în timpul următoarei viituri sau atunci când nămolul este tulburat”, relatează ecologul Ilia Trombițchi.

Un alt semn al poluării este mortalitatea faunei acvatice. Aici există motive pentru un optimism prudent. Până în iulie 2026, autoritățile nu au raportat mortalitate în masă a peștilor. Totuși, absența acesteia nu înseamnă că ecosistemul a rămas neschimbat. Într-un râu cu un debit mare de apă, poluarea se diluează și se dispersează relativ repede. În plus, temperatura scăzută a apei în martie — între aproximativ două și nouă grade Celsius — a încetinit metabolismul organismelor acvatice și, posibil, a atenuat efectele acute ale poluării.

„Ihtiofauna [nota red.: totalitatea speciilor de pești care trăiesc într-un anumit bazin acvatic] nu a demonstrat semne de mortalitate, însă în cadrul cercetărilor preliminare efectuate de instituțiile științifice și savanții din organizațiile științifice s-a observat că ihtiofauna a încercat de una singură să-și găsească refugiu. «Instinctul animal de supraviețuire, după cum presupun, a ajutat biodiversitatea să se salveze»”, menționează ecologul de la „EcoContact”, Ion Marin.

Cu alte cuvinte, datele disponibile în acest moment nu indică vreo catastrofă biologică vizibilă. Totuși, ele nu sunt suficiente pentru a demonstra că poluarea nu a lăsat urme în sedimentele de pe fund, în organismele mici care constituie baza lanțului trofic sau în locurile de reproducere ale speciilor de pești.

Capitolul II: Cum a afectat poluarea fauna acvatică?

Poluarea a ajuns în Nistru într-unul dintre cele mai vulnerabile momente pentru ecosistem. Martie și aprilie marchează începutul migrației și al depunerii icrelor pentru numeroase specii de pești. În această perioadă, șalăul, știuca, bibanul și plătica depun icre pe vegetația inundată, iar anghila, batca și porcușorul au nevoie de sectoare cu curent și fund pietros sau nisipos pentru reproducere. În cazul poluării, aceste habitate ale peștilor pot deveni improprii tocmai în perioada de maximă vulnerabilitate a speciilor.

„Peștii maturi sexual vor evita zonele poluate din cauza mirosului și a toxicității, fiind nevoiți să migreze spre habitate secundare, deseori nefavorabile pentru depunerea icrelor. În plus, în 2026 nu a fost o viitură, ceea ce a creat un obstacol pentru depunerea icrelor pe vegetația de pe maluri”, spune ecologul Ilia Trombițchi.

Specialiștii avertizează că impactul unei astfel de poluări nu trebuie evaluat doar prin numărul peștilor morți. Dacă aceasta afectează funcția reproductivă, consecințele pot deveni vizibile abia peste unul sau câțiva ani, atunci când vor apărea noile generații, care vor trebui monitorizate.

„Impactul real poate deveni cunoscut doar în lunile și anii următori: prin supraviețuirea mai redusă a puietului, probleme de reproducere sau modificări în lanțul trofic”, susține ecologul Ilia Trombițchi.

Tocmai de aceea, în perioada critică, autoritățile au încercat să reducă presiunea suplimentară asupra ecosistemului. În perioada 13 martie - 1 aprilie, pe sectorul dintre Naslavcea și lacul de acumulare Dubăsari a fost instituită interdicția de pescuit. Imediat după anularea acestei restricții, a intrat în vigoare prohibiția anuală din perioada de reproducere a peștilor, care a fost aplicată între 1 aprilie și 15 iunie.

În acest moment, nu există dovezi accesibile publicului că sezonul de reproducere a fost perturbat. Dar nu există nici date suficiente care să excludă un asemenea impact. Pentru a răspunde la această întrebare este necesară monitorizarea biologică pe termen lung, nu doar analiza apei.

Capitolul III: Este peștele din Nistru bun pentru consum?

Pentru consumatori, cea mai importantă întrebare este dacă peștele din sectorul afectat a ajuns pe rafturile magazinelor. Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor (ANSA) susține că pescuitul comercial în râurile Republicii Moldova nu este reglementat, însă pescuitul recreativ este permis.

„Prin urmare, în situația respectivă nu exista riscul ca peștele din acest râu să ajungă în acea perioadă [nota red. — a poluării petroliere]”, explică directorul general interimar al ANSA, Alexandru Manciu.

ANSA mai declară că nu a fost necesară prelevarea probelor de pește. Potrivit instituției, nu au fost consemnate cazuri de mortalitate în masă a peștilor care să justifice investigații de laborator asupra faunei acvatice.

„Am monitorizat situația de pe râul Nistru și am discutat posibilitatea prelevării de probe pentru efectuarea analizelor de laborator stabilite în cazul depistării unei mortalități sporite a animalelor acvatice. Totuși, este îmbucurător că nu a fost consemnată nicio situație care să necesite prelevarea probelor din cauza mortalității în masă a animalelor acvatice”, a adăugat directorul general interimar al ANSA, Alexandru Manciu.

Totuși, aici apare o limitare importantă a datelor oficiale. Absența mortalității în masă a peștilor nu a constituit un motiv pentru efectuarea analizelor de laborator. Iar fără probe prelevate de la pești, icre sau puiet, este imposibil să se evalueze pe deplin dacă poluarea a avut impact asupra organismelor acvatice sau asupra generației care trebuia să apară în acest sezon de reproducere.

Capitolul IV: De cât timp va avea nevoie Nistrul pentru a se reface după acest șoc ecologic?

La aproape cinci luni de la poluare, autoritățile declară că pericolul imediat a trecut. Însă, pentru ecosistem, revenirea la normal nu poate fi măsurată prin reluarea alimentării cu apă sau dispariția petelor de ulei de la suprafața râului. Râul poate fi considerat refăcut doar atunci când apa, sedimentele de pe fund, organismele acvatice și habitatul revin la parametri stabili. Iar acest lucru nu poate fi demonstrat printr-o singură rundă de analize.

„Poluarea, de regulă, se caracterizează prin trei parametri. Totul depinde de indicatorii fizici, chimici și biologici. Dacă natura creează condiții favorabile pentru distrugerea substanței poluante, atunci ea se va reface și se va curăța de una singură”, menționează ecologul de la „EcoContact”, Ion Marin.

Ritmul de refacere variază de la o componentă a ecosistemului la alta. Apa dintr-un râu cu curgere rapidă se poate curăța relativ repede, însă produsele petroliere depuse în nămol pot persista între cinci și cincisprezece ani, în funcție de curenți, temperatură, nivelul oxigenului și tipul poluantului. În prezent, nu există suficiente măsurători pe termen lung pentru a spune cu certitudine cât de grav a fost afectat ecosistemul Nistrului.

„Dacă vorbim despre poluanți organici persistenți (POP), care sunt interziși la nivel internațional, aceștia au impact asupra sistemului reproductiv. Fie masculul își pierde capacitatea de reproducere, fie la femele are loc suprimarea producerii hormonilor feminini. În cadrul monitorizării se observă reducerea nivelului de reproducere, iar ulterior oamenii de știință trebuie să stabilească cauza. De aceea, avem nevoie de monitorizare continuă, pentru a urmări creșterea biodiversității, dezvoltarea sau diminuarea acesteia”, consideră ecologul de la „EcoContact”, Ion Marin.

Totuși, riscul nu se limitează la apă și fauna acvatică. Organizația Obștească „EcoContact” menționează că este necesară și monitorizarea terenurilor irigate cu apă din Nistru, precum și a produselor agricole obținute de pe aceste suprafețe.

„Trebuie acordată atenție substanțelor reziduale din produsele alimentare, formate ca urmare a activităților agricole. Dacă este depistat un reziduu cu o anumită componentă organică, a cărei origine este necunoscută, acest lucru trebuie corelat cu faptul că sursa poluării poate fi apa de suprafață sau apa din Nistru”, spune ecologul Organizației Obștești „EcoContact”, Ion Marin.

Potrivit datelor disponibile, criza nu a dus la apariția semnelor unei catastrofe biologice iminente: nu au fost consemnate cazuri de mortalitate în masă a peștilor, iar autoritățile susțin că riscul direct pentru populație a fost limitat. Dar acest lucru nu înseamnă că impactul asupra ecosistemului poate fi considerat încheiat.

Pentru a stabili dacă poluarea a afectat sedimentele de pe fund, puietul, icrele, capacitatea reproductivă a peștilor sau terenurile irigate cu apă din Nistru, este necesară monitorizarea în sezoanele următoare, cel puțin pe parcursul a doi-trei ani. Până atunci, concluzia corectă nu este nici că Nistrul a avut grav de suferit pe termen lung, nici că poluarea a dispărut fără urmă. Dosarul acestei probleme ecologice rămâne deschis, iar refacerea râului trebuie monitorizată și confirmată prin dovezi.

Capitolul V: Poate Moldova să solicite despăgubiri de la Federația Rusă?

Dacă multe întrebări privind impactul asupra mediului rămân fără răspuns, apare o altă problemă: va putea Republica Moldova demonstra că Federația Rusă trebuie să poarte răspundere pentru poluarea Nistrului?

La scurt timp după incident, pe 17 martie, Ministerul Afacerilor Externe l-a convocat pe ambasadorul desemnat al Federației Ruse la Chișinău, Oleg Ozerov. Diplomatului rus i-a fost înmânată o notă de protest, iar pe masa discuțiilor a fost pusă chiar și o sticlă cu apă contaminată cu produse petroliere. La plecare, ambasadorul a refuzat să ofere explicații.

„- Nu doresc să comentez.

— De ce ați fost convocat?

— V-am spus deja, adresați-vă Ministerului de Externe”, a declarat ambasadorul desemnat al Rusiei la Chișinău, Oleg Ozerov.

La câteva luni după incident, redacția a solicitat Ministerului Afacerilor Externe să precizeze dacă au fost transmise demersuri oficiale către Federația Rusă privind repararea prejudiciului, precum și dacă instituțiile internaționale au fost informate despre acest caz de poluare transfrontalieră. Ministerul nu a oferit un răspuns direct la aceste întrebări, confirmând doar convocarea reprezentantului Federației Ruse:

„Ministerul Afacerilor Externe l-a convocat pe ambasadorul desemnat al Federației Ruse la Chișinău pentru a-i înmâna nota de protest a autorităților Republicii Moldova în legătură cu atacul Federației Ruse asupra infrastructurii hidroenergetice «Novodnestrovsk», care a creat amenințări serioase pentru mediu și securitatea aprovizionării cu apă a Republicii Moldova. Informații suplimentare cu privire la acest subiect, inclusiv despre consecințele incidentului și măsurile întreprinse pentru gestionarea acestei situații, pot fi oferite de instituția competentă — Ministerul Mediului al Republicii Moldova”.

Între timp, Inspectoratul pentru Protecția Mediului a estimat prejudiciul cauzat resurselor de apă la peste 445 de milioane de lei. Totuși, această evaluare acoperă doar prejudiciul calculat în raport cu resursele de apă. Ea nu include separat posibilele consecințe asupra biodiversității, resurselor piscicole, sănătății populației, terenurilor agricole irigate cu apă din Nistru sau serviciilor publice afectate de criză.

Cazul se află și în atenția Procuraturii Generale. Dosarul penal a fost pornit pe 16 martie, iar pe 4 mai a început urmărirea penală pentru stabilirea tuturor circumstanțelor.

„Sunt administrate probe, inclusiv documente, rezultate ale analizelor de laborator și alte materiale necesare pentru stabilirea circumstanțelor de fapt, evaluarea impactului asupra mediului și determinarea eventualelor riscuri sau consecințe pentru sănătatea populației”, a menționat purtătoarea de cuvânt a Procuraturii Generale, Violina Moraru.

Procuratura precizează că utilizează mecanismele de cooperare internațională prevăzute de legislația națională și tratatele aplicabile, inclusiv în raport cu autoritățile Ucrainei. Investigația continuă.

„La finalizarea urmăririi penale și în măsura în care legea va permite, Procuratura Generală va informa publicul despre rezultatele investigației”, precizează purtătoarea de cuvânt a Procuraturii Generale, Violina Moraru.

După cum a menționat expertul în securitate Pavel Horea, orice eventuală acțiune de reparare a prejudiciului înaintată împotriva Federației Ruse va depinde nu doar de contextul politic, ci și de existența unui dosar tehnic bine documentat, care să confirme legătura dintre atac, poluarea transfrontalieră și prejudiciul cauzat Republicii Moldova.

„În această etapă a războiului, precum și în cazul în care, în urma încheierii lui sau în perioada postbelică, regimul Federației Ruse nu se va schimba substanțial, această inițiativă nu va avea șanse de succes. Sau, cel puțin, Federația Rusă, chiar dacă vom obține câștig de cauză într-o instanță internațională, nu va executa obligațiile stabilite ca urmare a acestei decizii”, consideră expertul în securitate Pavel Horea.

La aproape jumătate de an de la poluarea Nistrului, un lucru este clar: criza imediată a fost depășită, însă dosarul ecologic este departe de a fi încheiat. Datele disponibile arată că nu au fost observate consecințe biologice acute și vizibile, însă acestea nu sunt suficiente pentru a exclude efectele asupra sedimentelor de pe fund și a reproducerii speciilor.

Tocmai de aceea, monitorizarea din următorii ani va avea nu doar o importanță științifică, ci și una juridică. De aceasta va depinde dacă Republica Moldova va putea demonstra întreaga amploare a prejudiciului și dacă va avea suficiente dovezi pentru a cere Federației Ruse să răspundă pentru criza provocată.