Nistrul se retrage: În Moldova, râul a scăzut atât de mult, încât poate fi traversat pe jos

Despre acest lucru scrie ecology.md, transmite noi.md.

În satul Vasilcău din raionul Soroca, apa s-a retras atât de mult, încât în unele sectoare albia râului a ieșit la suprafață, iar acolo unde înainte curgea râul, acum se poate trece pe jos. 

Localnicii susțin că nu au văzut niciodată în viața lor o asemenea imagine. Cele întâmplate readuc în discuție starea resurselor de apă ale țării, schimbările climatice și capacitatea ecosistemelor naturale de a rezista secetelor prelungite. Pentru Moldova, Nistrul înseamnă mult mai mult decât un simplu râu. Este o sursă de apă potabilă, baza existenței numeroaselor ecosisteme riverane, un element esențial al peisajului agricol și natural. De aceea, orice schimbare semnificativă a regimului său hidrologic afectează nu doar locuitorii localităților riverane, ci și o parte importantă a țării. 

După cum notează redacția Ecology.md, situația actuală merită o atenție deosebită tocmai din punct de vedere ecologic: scăderea nivelului apei poate fi un fenomen hidrologic temporar, însă amploarea și durata acestuia pot influența semnificativ starea ecosistemului fluvial. În satul Vasilcău din raionul Soroca, locuitorii observă o imagine neobișnuită. Apa s-a retras, lăsând în urmă pietre, mâl și întinse porțiuni de albie descoperită. 

Oamenii care locuiesc aici de decenii povestesc că Nistrul s-a remarcat întotdeauna prin fluctuații sezoniere ale nivelului apei, însă actuala scădere a nivelului li se pare fără precedent. Una dintre localnice le-a mărturisit jurnaliștilor TV Nord că nu își amintește nimic asemănător în toată viața sa. Și alți locuitori își exprimă îngrijorarea, încercând să explice pe cont propriu cele întâmplate. 

Unii presupun că motivul îl reprezintă modificarea regimului de deversare a apei din lacurile de acumulare ucrainene, alții leagă situația de lipsa precipitațiilor și de dispariția treptată a pâraielor și izvoarelor care alimentează râul. Sunt deosebit de interesante observațiile localnicilor referitoare la cursurile mici de apă. Potrivit acestora, multe pâraie care înainte se vărsau în Nistru au secat astăzi sau au dispărut aproape complet. Această circumstanță merită o atenție separată. 

Râurile mari există datorită unui sistem complex de afluenți, ape subterane, precipitații atmosferice și mecanisme naturale de acumulare a umidității. Atunci când pâraiele mici seacă, zonele mlăștinoase își pierd capacitatea de a reține apa, iar solurile devin mai puțin umede; întregul sistem fluvial își pierde treptat rezistența la perioadele secetoase. Totodată, dispariția pâraielor poate fi legată de un întreg complex de factori: insuficiența precipitațiilor, schimbarea modului de utilizare a terenurilor, degradarea bazinelor hidrografice și perturbarea alimentării naturale a apelor subterane. Primele informații despre nivelul neobișnuit de scăzut al Nistrului au apărut cu câteva săptămâni mai devreme în zona satului Năslavcea din raionul Ocnița, situat la granița de nord a Moldovei. Acum, o imagine similară este observată în aval, inclusiv în apropiere de Vasilcău. 

Potrivit informațiilor, autoritățile leagă cele întâmplate în primul rând de seceta prelungită din Carpați, unde se formează o parte semnificativă a debitului Nistrului. Se mai relatează despre nivelul extrem de scăzut al lacului de acumulare de pe Nistru de pe teritoriul Ucrainei și despre reducerea coordonată a deversărilor de apă în cadrul cooperării bilaterale privind gestionarea bazinului râului. Totuși, pentru o evaluare precisă a contribuției fiecăruia dintre acești factori sunt necesare date ale observațiilor hidrologice, inclusiv volumele de aflux, nivelurile lacurilor de acumulare și debitele efective de apă. Din punct de vedere ecologic, este important de înțeles că scăderea nivelului unui râu nu înseamnă doar reducerea cantității de apă. Odată cu diminuarea adâncimii și slăbirea curentului, se modifică regimul termic, conținutul de oxigen dizolvat și condițiile de existență ale organismelor acvatice. 

Sectoarele puțin adânci se încălzesc mai repede, ceea ce, în anumite condiții, poate favoriza dezvoltarea algelor și deteriorarea calității apei. Peștii își pierd habitatele obișnuite, locurile de reproducere și adăposturile, iar unele sectoare ale albiei pot deveni izolate unele de altele. Deosebit de vulnerabili devin afluenții mici și bazinele acvatice riverane, care în condiții obișnuite servesc drept refugiu pentru numeroase specii. În cazul unei perioade prelungite de ape mici, schimbările pot afecta nu doar Nistrul propriu-zis, ci și pajiștile inundabile legate de acesta, vegetația riverană și habitatele păsărilor. 

Situația actuală obligă să se acorde atenție și unei probleme mai ample — capacității bazinelor hidrografice de a păstra apa. Pădurile, pajiștile, luncile inundabile, solurile umede și zonele umede naturale contribuie la reglarea scurgerii, favorizează infiltrarea apei în sol și încetinesc deplasarea rapidă a acesteia la suprafață. Atunci când teritoriile naturale se degradează, iar solurile își pierd capacitatea de a absorbi și reține umiditatea, consecințele secetei pot deveni mai pronunțate. În același timp, refacerea pădurilor, protecția luncilor inundabile și conservarea râurilor mici nu pot înlocui precipitațiile atmosferice sau compensa orice reducere a debitului, însă pot crește rezistența bazinelor hidrografice la fluctuațiile climatice. 

Un rol aparte în viața Nistrului îl are sistemul de lacuri de acumulare și construcții hidrotehnice. Reglementarea debitului permite satisfacerea diferitelor necesități ale populației și economiei, însă modifică totodată dinamica sezonieră naturală a râului. În condiții de secetă, sarcina gestionării resurselor de apă devine deosebit de complexă: este necesar să fie luate în considerare starea lacurilor de acumulare, necesitățile de apă potabilă, energie, agricultură și necesitățile ecologice ale cursului de apă însuși. De aceea, coordonarea regimurilor de deversare între Moldova și Ucraina are nu doar importanță economică, ci și de protecție a mediului. Totodată, presupunerile privind sistarea intenționată a deversării apei, exprimate de unii locuitori, nu pot fi considerate drept o cauză stabilită a scăderii nivelului apei fără date hidrologice care să le confirme. 

Situația capătă o importanță suplimentară pe fundalul informațiilor privind instituirea în Moldova, începând cu 26 septembrie 2026, a stării de urgență pentru o perioadă de 60 de zile în domeniile energetic și hidrologic. Printre motive sunt menționate riscurile legate de resursele de apă, aprovizionarea cu combustibil și reziliența infrastructurii energetice. În asemenea circumstanțe, starea Nistrului devine unul dintre indicatorii importanți ai securității ecologice și economice a țării. La urma urmei, de acest râu depinde aprovizionarea cu apă a unui număr mare de localități, inclusiv Chișinău, iar orice reducere prelungită a resurselor de apă necesită o evaluare la timp și o gestionare chibzuită. Totodată, episoadele separate de scădere severă a nivelului apei nu trebuie considerate automat drept dovadă a dispariției ireversibile a râului. 

De-a lungul istoriei sale, Nistrul a trecut prin perioade cu ape mari și ape mici, legate de variabilitatea naturală a climei. Însă încălzirea actuală poate influența frecvența și intensitatea secetelor, caracterul precipitațiilor, evaporarea și distribuția sezonieră a debitului fluvial. Pentru a determina în ce măsură actuala scădere a nivelului apei diferă de minimele istorice și ce rol joacă în aceasta schimbările climatice, este necesară analiza măsurătorilor pe termen lung, nu doar a observațiilor vizuale. 

Pentru Ecology.md, cele ce se întâmplă pe Nistru reprezintă încă un prilej de a atrage atenția asupra stării râurilor mici, izvoarelor, pădurilor și a întregului sistem natural de circulație a apei. Rezistența ecologică a unui râu mare începe cu mult dincolo de albia sa principală. Aceasta depinde de starea bazinului hidrografic, de cât de atent sunt utilizate resursele funciare și de apă, de păstrarea luncilor inundabile naturale și de eficiența cooperării organizate între statele pe teritoriile cărora curge râul. 

Astăzi, locuitorii din Vasilcău pot merge pe jos prin sectoare care până nu demult se aflau sub apă. Această imagine neobișnuită arată în mod elocvent cât de vizibile pot fi schimbările regimului hidrologic chiar și ale unui râu atât de mare precum Nistrul. 

Întrebarea principală constă acum în cât de îndelungată va fi actuala perioadă de ape mici, cât de repede se va reface debitul după revenirea precipitațiilor și ce măsuri vor fi necesare pentru conservarea ecosistemului fluvial. Răspunsurile la aceste întrebări trebuie oferite de observațiile hidrologice ulterioare, cercetările privind starea bazinului hidrografic și acțiunile coordonate de gestionare a resurselor de apă ale Nistrului.