Cazul fermierului ucigaș: Soția victimei a dezvăluit detalii despre crima comisă acum 14 ani
În decembrie 2011, Iurie Pînzari, în vârstă de 42 de ani, s-a dus la fermierul Ștepan Găină, în satul Berezki, pentru a primi 250 de euro pentru munca efectuată. După aceea, bărbatul a dispărut.

După 14 ani, Găină a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru uciderea acestuia, iar rămășițele lui Pînzari au fost găsite pe teritoriul gospodăriei fermierului, relatează unimedia.info.
Soția victimei, Larisa, a povestit că Iurie a lucrat în repetate rânduri pentru Găină. În decembrie 2011, femeia se afla la spital cu fiul său, după o intervenție chirurgicală, și avea nevoie de bani. La 23 decembrie, soțul i-a adus mâncare și a spus că va merge la fermier să-și ia datoria.
„Mi-a spus că merge la Stepan după 250 de euro pe care acesta i-i datora. În jurul orei 20:00, l-am sunat de trei ori la rând, dar nu răspundea. Apoi, telefonul s-a închis. L-am sunat și pe Găină, însă nici el nu a răspuns”, a relatat Larisa.
Peste câteva zile, ea s-a adresat Poliției. Potrivit acesteia, soția lui Găină a acuzat-o ulterior că „îl poartă pe Stepan pe la Poliție” și a amenințat-o.
După cum s-a aflat peste ani, în ziua dispariției lui Pînzari, la fermă se afla vecinul Constantin Eni. Potrivit soției sale, bărbatul a fost martor la crimă: acesta ar fi auzit cum Găină l-a lovit pe Pînzari, iar când s-a uitat în direcția lui, acesta zăcea deja la pământ.
Speriat, Eni s-a prefăcut că este beat și că nu înțelege nimic, fără să povestească nimănui despre cele întâmplate. Totuși, mai târziu i-a povestit soției despre omor. Constantin a murit în urmă cu circa 10 ani, fără să dea vreo declarație oamenilor legii.
Rămășițele lui Pînzari au fost descoperite de anchetatori pe 20 ianuarie 2026, la capătul grădinii care îi aparținea fermierului. Potrivit dosarului, Găină, aflat în arest, a indicat locul unde erau îngropate rămășițele, însă nu și-a recunoscut vina în omor.
Ancheta a stabilit, de asemenea, un posibil complice — fiul fermierului, Alexandru.


