Enigma „iluziei lunii” încă nu a fost dezlegată: Continuă să-i frământe pe oamenii de știință

Așa-numita „iluzie a lunii” a nedumerit marii filosofi ai Greciei Antice și cele mai strălucite minți ale epocii Revoluției Științifice. Așa cum scrie IFLScience, chiar și acum această iluzie nu are o explicație clară, transmite unian.net.

În publicație se amintește că „iluzia lunii” este o iluzie optică care constă în faptul că Luna, aflată aproape de orizont, pare de câteva ori mai mare decât atunci când se află sus pe cer.

Se spune că Aristotel a reflectat asupra acestui fenomen încă din secolul al IV-lea î.Hr. Conform teoriei sale, atunci când Luna este vizibilă la orizont, lumina trebuie să treacă printr-o atmosferă mai densă, care o mărește, asemenea unei lentile de mărire.

În publicație se subliniază că în prezent se știe cu certitudine că „iluzia lunii” este o înșelătorie a sistemului vizual uman, nu o caracteristică ciudată a funcționării sistemelor planetare.

Cu ochiul liber, Luna poate părea de dimensiuni diferite, însă este suficient să măsori fotografiile Lunii cu o riglă pentru a demonstra că în orice noapte aceasta rămâne la aceeași lățime, indiferent dacă este aproape de orizont sau plutește sus pe cerul nopții, au subliniat autorii publicației.

Majoritatea explicațiilor moderne coincid în faptul că „iluzia lunii” este legată de incapacitatea creierului de a evalua dimensiunea și distanța până la obiecte neobișnuite, precum Luna, deși nu se cunoaște exact cum și de ce se întâmplă acest lucru.

În publicație se menționează că una dintre teorii susține că obiectele de pe orizont creează impresia că Luna este mai aproape, iar oamenii o percep astfel ca fiind mai mare. Când Luna este sus pe cer, fără repere vizuale apropiate, o percepem ca fiind mai îndepărtată și, prin urmare, mai mică.

Un efect similar poate fi observat în celebra iluzie Ponzo, în care două linii identice par a avea lungimi diferite din cauza contextului liniilor convergente. Fundalul mai larg al imaginii determină creierul să perceapă linia superioară ca fiind mai îndepărtată și mai mare, deși în realitate ambele linii au aceeași dimensiune.

NASA notează că astronauții aflați pe orbită observă, de asemenea, „iluzia lunii”.

„În lipsa unei explicații complete a motivului pentru care vedem acest fenomen astfel, putem totuși să fim de acord că – realitate sau iluzie – Luna uriașă este un spectacol minunat. Prin urmare, până când cineva nu va descifra exact ce se întâmplă în creierul nostru, probabil că este mai bine să ne bucurăm pur și simplu de „iluzia lunii” și de starea, atmosfera și uneori priveliștile cu adevărat fascinante pe care le creează”, se arată în declarația agenției.