O figurină feminină din teracotă, veche de 6.500 de ani, descoperită în România

În România, arheologii au descoperit o figurină din teracotă reprezentând o femeie, realizată în urmă cu aproximativ 6.500 de ani. Descoperirea a fost făcută în așezarea Dâmbul Cetății din Transilvania, în prima zi a săpăturilor din sezonul 2026. Despre aceasta a anunțat Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni (MNCR), care desfășoară cercetări în acest loc.

Figurina aparține culturii Cucuteni, care a existat pe teritoriul actual al României, Republicii Moldova și Ucrainei. Reprezentanții acesteia se ocupau cu agricultura și creșterea animalelor, confecționau unelte din cupru și piatră și decorau vasele ceramice cu modele spiralate și geometrice complexe.

Cum realizau meșterii antici figurinele

Potrivit muzeului, meșterul a modelat statueta din două părți de lut, pe care le-a unit înainte de ardere. De-a lungul mileniilor, locul îmbinării a crăpat, ceea ce le-a permis cercetătorilor să observe particularitățile realizării obiectului.

Deocamdată, muzeul nu a publicat dimensiunile exacte ale descoperirii și nu a oferit o explicație privind destinația acesteia. Reprezentări similare ale femeilor se întâlnesc printre artefactele culturii Cucuteni și sunt considerate o parte caracteristică a patrimoniului său artistic.

În așezare au mai fost găsite statuete mari

Noua descoperire este interesantă și prin faptul că, în același sit arheologic, au fost descoperite anterior figurine feminine neobișnuit de mari. Înălțimea unora dintre ele depășea 25 cm. Acestea au fost studiate de arheologii Dan-Lucian Buzea și Adela Kovács într-o cercetare din 2015.

Oamenii de știință au stabilit că figurinele mari puteau fi alcătuite, de asemenea, din mai multe părți de lut, unite înainte de ardere. Unele fragmente au fost găsite pe podelele locuințelor antice și printre dărâmăturile construcțiilor distruse.

Grupuri separate de statuete au fost descoperite în case distruse de incendii. Acest lucru i-a determinat pe cercetători să se întrebe dacă unele construcții puteau fi utilizate pentru ritualuri sau dacă figurinele erau legate de ceremonii desfășurate înainte de părăsirea locuințelor. Muzeul admite, de asemenea, legătura unor astfel de obiecte cu reprezentările zeităților feminine și ale fertilității. Totuși, semnificația exactă a reprezentărilor rămâne deocamdată necunoscută: oamenii de știință nu consideră că fiecare figurină feminină trebuie interpretată neapărat ca o reprezentare a unei zeițe.

Urmele vieții din așezarea antică

Săpăturile de la Dâmbul Cetății au adus nu doar statuete. Aici au fost găsite rămășițe de case, vetre, cuptoare de olărit, ceramică pictată, unelte din piatră, podoabe și obiecte care ar fi putut fi folosite în ritualuri.

Locuitorii așezării construiau case dreptunghiulare cu pereți din lemn acoperiți cu lut și acoperișuri din materiale vegetale. În interior se aflau vetre pentru gătit și încălzire. Cerealele erau măcinate pe pietre de moară, iar pentru păstrarea și prepararea alimentelor erau folosite vase ceramice.

Situl propriu-zis este cunoscut arheologilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Cercetările sistematice au fost reluate în 1999. De atunci, oamenii de știință au identificat mai multe etape de locuire, aparținând unor culturi arheologice diferite. Acest lucru permite urmărirea modului în care, în timp, s-au schimbat locuințele, obiectele de uz casnic și ocupațiile locuitorilor locali.

Așezarea este situată în apropierea satului Șoimeni, în județul românesc Harghita, pe un promontoriu stâncos din Carpații Orientali. Poziția sa făcea legătura între regiunile Transilvaniei și Moldovei și putea facilita contactele dintre comunitățile antice de pe ambele părți ale munților.