Care metropole din lume sunt cele mai expuse riscului de inundații

Un nou studiu a arătat că tasarea solului, combinată cu creșterea nivelului oceanelor, amplifică riscul de inundații pentru orașele dens populate, transmite dailymail.com.

Potrivit cercetătorilor, în zonele urbane de coastă nivelul relativ al mării crește în medie cu 6 milimetri pe an — aproape de trei ori mai mult decât media globală, care este de 2,1 milimetri anual. Cauza principală nu este doar schimbarea climatică, ci și starea terenului: orașele se scufundă treptat din cauza exploatării apelor subterane, petrolului și a încărcăturii mari asupra solului exercitate de clădirile înalte.

Cele mai vulnerabile au fost metropolele din Asia și Africa — nivelul mării relativ la uscat crește cel mai rapid în Thailanda, Bangladesh, Indonezia, Nigeria, Egipt și China. În Jakarta, unde locuiesc aproximativ 42 de milioane de oameni, anumite zone se scufundă cu o viteză de până la 42 de milimetri pe an. În medie, orașul se scufundă cu 13,7 milimetri anual. O situație similară se observă în Tianjin, Bangkok, Lagos și Alexandria.

Autorii studiului subliniază că problema nu este doar schimbarea climatică, ci și infrastructura orașului în sine. Cu cât construcțiile sunt mai grele și mai dense, cu atât solul de sub oraș se compactează mai mult. În același timp, chiar și o creștere mică a nivelului mării crește riscul unor inundații devastatoare în timpul furtunilor și precipitațiilor extreme.

Pe acest fundal se evidențiază țările scandinave, unde are loc procesul opus — în Finlanda și Suedia, uscatul, dimpotrivă, se ridică treptat. Potrivit oamenilor de știință, acesta este un efect al ultimei ere glaciare: cu mii de ani în urmă, calotele uriașe de gheață au apăsat literalmente teritoriile nordice în scoarța terestră. După topirea ghețarilor, presiunea a dispărut, iar suprafața pământului continuă acum să se „refacă” lent, ridicându-se. Astfel, în pofida creșterii generale a nivelului oceanului mondial, nivelul relativ al mării în largul coastelor Finlandei și Suediei scade anual.

Totuși, situația poate fi încă corectată. Cercetătorii propun să se ia drept exemplu Tokyo — anterior, viteza de tasare a orașului ajungea la 24 de centimetri pe an. După limitarea exploatării apelor subterane și reforma sistemului de alimentare cu apă, indicatorii au fost reduși drastic. Oamenii de știință consideră că o gestionare corectă a resurselor și planificarea urbană pot cel puțin parțial opri acest proces.