Oamenii de știință au descoperit o legătură între topirea gheții arctice și secetele de vară din Europa
Reducerea suprafeței gheții marine în apele Arcticii, care se încălzesc rapid, poate servi drept semn de avertizare timpurie a secetei estivale la mii de kilometri distanță, în Europa de Est.

Valurile de căldură succesive și precipitațiile reduse au făcut ca, în acest an, un record de 52 la sută din teritoriul Europei să fie afectat de stres termic, pregătind terenul pentru o secetă severă și o serie de incendii forestiere mortale care au cuprins continentul, transmite euronews.com.
Patru dintre cele mai mari râuri ale Europei, Loara, Po, Rinul și Dunărea, au ajuns până în august la niveluri minime record, după luni de căldură extremă, care, potrivit oamenilor de știință, ar fi fost „practic imposibilă” de imaginat fără schimbările climatice.
Deși arderea continuă a combustibililor fosili crește în fiecare an riscul de secetă estivală, cercetătorii spun că prognozarea din timp a unor astfel de secete ar putea ajuta țările să ia „măsuri de atenuare în timp util”.
Un nou studiu, publicat în revista științifică Frontiers in Water, a arătat că reducerea suprafeței gheții marine de iarnă în mările Barents și Kara poate fi legată de intensificarea secetei estivale pe un teritoriu vast al Eurasiei.
Aceste efecte se extind din estul României, al Republicii Moldova și al Ucrainei, prin regiunile nordice ale Mării Negre și Mării Caspice, până în vestul Kazahstanului.
Cercetătorii s-au concentrat anume asupra mărilor Barents și Kara, situate în largul coastelor nordice ale Norvegiei și Rusiei, deoarece tocmai aici, începând din anii 1980, se observă unele dintre cele mai abrupte reduceri ale suprafeței gheții marine de iarnă din Arctica.
Dacă nu vor fi luate măsuri pentru reducerea emisiilor de CO₂, Grupul interguvernamental al ONU privind schimbările climatice (IPCC) prognozează că, până la sfârșitul acestui secol, temperatura suprafeței mării aici ar putea crește cu 4 °C-5 °C.
Potrivit echipei de cercetare, o încălzire atât de rapidă este asociată cu mai mulți factori care interacționează, inclusiv ape mai calde ale Atlanticului care ajung în regiune, retroacțiuni locale legate de reducerea suprafeței gheții marine, modificări ale nebulozității și alte procese atmosferice.
Pentru a verifica această ipoteză, oamenii de știință au consultat arhivele privind gheața marină din aceste ape pentru perioada octombrie-martie. Ei au folosit ERA5, o bază de date a Centrului European pentru Prognoze Meteorologice pe Termen Mediu (ECMWF), care combină observațiile cu un model meteorologic și permite estimarea indicatorilor medii lunari ai condițiilor atmosferice din întreaga Eurasie, începând cu anul 1940.
Separat, au fost calculați indicatorii de secetă, după care cercetătorii au căutat zone cu condiții anormal de uscate din mai până în septembrie, ceea ce reflectă fie precipitații mai reduse decât media, fie o nevoie mai mare de umiditate atmosferică.
Rezultatele obținute au fost ajustate ținând cont de creșterea pe termen lung a concentrației de CO₂ din atmosferă. Acest lucru este important, deoarece se știe că atât suprafața gheții marine, cât și seceta estivală se modifică drept răspuns la încălzirea climei, ceea ce ar putea crea între ele o „corelație falsă”.
„Conform datelor noastre, iernile cu o suprafață mai mică a gheții marine în mările Barents și Kara au fost urmate de un tipar mai ondulat [al circulației atmosferice] deasupra Atlanticului de Nord și Eurasiei, ceea ce corespunde unei posibile modificări a undelor Rossby”, spune autorul principal al studiului, dr. Petru C. Vaideanu, cercetător la Centrul de Excelență pentru Climă și Schimbări Societale al Universității din București, România.
Undele Rossby, cunoscute și sub denumirea de unde planetare, sunt mișcări ondulatorii uriașe ale oceanului sau atmosferei, care se întind orizontal pe mii de kilometri de-a lungul planetei și curbează curentul cu jet.
„Un astfel de tipar ondulat al circulației atmosferice poate aduce aer relativ cald și uscat în coridorul nostru de secetă din Eurasia, identificat recent, și poate provoca vreme stagnantă”, explică Vaideanu.
„Am observat, de asemenea, mai puțini nori acolo, astfel încât mai multă lumină solară încălzește uscatul, ceea ce poate agrava seceta”, a subliniat el.


