Studiu: Schimbările climatice ar fi putut împiedica debutul unei noi ere glaciare

Oamenii de știință merg mai departe: datorită noilor date, ei presupun că schimbările climatice ar fi putut chiar împiedica instalarea unei noi ere glaciare, scrie euronews.com.

Până în jurul anului 1960, această suprafață de gheață s-a extins la început. «Totul abia începea, totul era în regulă, următoarea eră glaciară era aproape instalată, iar apoi totul s-a oprit brusc», spune un geochimist de la Lamont-Doherty Earth Observatory, Columbia Climate School. Răcirea s-a dovedit a fi de scurtă durată.

Punctul de cotitură din 1961

Vara anului 1961 este considerată, în înregistrările meteorologice istorice, una dintre cele mai călduroase din secolul al XX-lea. După temperaturile maxime din timpul zilei, acest sezon este comparabil cu cel din anul extrem 2021.

Din anii 1960, verile canadiene s-au încălzit în general considerabil, a comunicat Guvernul Canadei. Temperaturile au crescut, iar extinderea calotei de gheață Barnes, care a început în urmă cu aproximativ două mii de ani, a fost înlocuită de o retragere. Temperatura medie de vară la nivel național a crescut până în prezent cu aproximativ 2,1 grade Celsius față de nivelul de referință de atunci. Nordul se încălzește totodată cu aproximativ trei ori mai repede decât media globală.

«Acesta este un exemplu foarte elocvent al modului în care am scos sistemul din echilibru», spune Young. Împreună cu colegii săi, el a studiat Calota de gheață Laurentide. Între 95.000 și 20.000 de ani în urmă, această masă de gheață acoperea o mare parte din Canada și regiunile nordice ale SUA. Astăzi, din ea a rămas calota de gheață Barnes, un ghețar cu o suprafață de 6.000 de kilometri pătrați în nord-estul Canadei, pe Insula Baffin.

Echipa lui Young a vrut să afle dacă acest ghețar a fost vreodată mai mic decât este acum, iar apoi a crescut din nou. În acest scop, cercetătorii au studiat vegetația din jurul ghețarului, care în trecut ar fi putut fi ea însăși acoperită de gheață.

Calota de gheață s-a extins din nou acum 2.000 de ani

Studiind această vegetație din jurul masivului de gheață, oamenii de știință au analizat urme de carbon-14. Cât timp un organism trăiește, acest izotop se acumulează, iar după moarte se descompune într-un ritm previzibil, ceea ce permite calcularea vârstei obiectelor organice. «Dacă se efectuează astfel de măsurători suficient de des, se poate construi într-adevăr o cronologie care arată cum marginea gheții avansează treptat peste plante. În esență, urmărim înaintarea acestei margini de gheață», explică Young.

Astfel, ei au stabilit că Calota de gheață Laurentide a atins dimensiunile minime cu aproximativ 3.000 de ani în urmă. Iar în urmă cu circa 2.000 de ani, ea a început din nou să se extindă. Cercetătorii consideră că condițiile climatice de atunci au permis acumularea din nou a gheții, adică era suficient de frig.

Deși cercetătorii înșiși vorbesc despre o eră glaciară, ei atrag atenția că este vorba, de fapt, despre începutul unei noi faze reci. Strict vorbind, omenirea trăiește în prezent în era glaciară târzie cenozoică, care a început acum 34 de milioane de ani.

În cadrul acestei mari ere glaciare generale alternează perioade glaciare, adică reci, și faze interglaciare mai calde.

Oamenii de știință au găsit dovezi ale începutului fazei reci

«Pe baza măsurătorilor indirecte, aveam o înțelegere destul de bună a modului în care această uriașă calotă de gheață s-a extins și a dispărut din nou de-a lungul mileniilor, însă pentru prima dată am reușit să fixăm direct începutul acestui proces prin observații directe», spune geochimistul climatic și colegul lui Young, Joerg Schaefer.

Datorită noilor metode de măsurare, oamenii de știință au putut urmări primii pași ai creșterii uriașei calote de gheață în peisaj. Potrivit lui Schaefer, această abordare «ne-a oferit o oportunitate rară de a înțelege cum începe reînghețarea și cum se formează din nou Calota de gheață Laurentide».

În opinia cercetătorilor, momentul în care suprafața de gheață a început să crească din nou, în urmă cu aproximativ 2.000 de ani, trebuie considerat începutul următoarei ere glaciare a Pământului. O astfel de interpretare pune sub semnul întrebării concepțiile obișnuite despre începutul erelor glaciare.

Studiile anterioare bazate pe modele porneau de la premisa că următoarea glaciațiune va începe abia peste mii sau chiar zeci de mii de ani. În opinia lui Young, drept început trebuie considerată tocmai reluarea creșterii calotei de gheață, și nu așteptarea până când se vor forma din nou uriașe calote continentale, asemenea celor care existau acum 95.000 de ani.

Unii climatologi afirmau încă din anii 1970 că o nouă eră glaciară este deja în prag, deși afirmațiile lor sunt considerate controversate. «Ea chiar a început», spune acum Young, iar oamenii de știință au acum, potrivit lui, un fel de dovezi. Ar fi fost nevoie de mii de ani pentru ca răcirea să devină perceptibilă.

Schimbările climatice duc la dispariția unui număr tot mai mare de ghețari

Anii 1960 au devenit un punct de cotitură pentru Calota de gheață Laurentide și într-o altă privință. Clima Pământului s-a încălzit atât de mult, încât calota de gheață Barnes a început să piardă vara mai multă gheață decât se acumulează iarna. Următoarea glaciațiune s-a dovedit prea scurtă. Din cauza acestui fenomen, se retrag tot mai mulți ghețari, inclusiv în Germania.

Potrivit mai multor modele, și pentru Calota de gheață Laurentide, care, cu suprafața sa de 6.000 de kilometri pătrați, este încă semnificativ mai mare decât rămășițele ghețarilor din Germania, se prevede un sfârșit. În următoarele secole, aceasta s-ar putea topi complet.

«Acestea vor fi ultimele rămășițe ale Calotei de gheață Laurentide, care va dispărea pentru totdeauna», spune Young. Topirea unor mase de gheață atât de uriașe poate avea consecințe mult dincolo de regiunea afectată. Potrivit estimărilor cercetătorilor, dispariția lor poate modifica dinamica viitoarelor glaciațiuni și ere glaciare. Unii oameni de știință presupun că o nouă eră glaciară poate începe și în Europa.

Acest ghețar a servit drept punct de plecare pentru formarea unor noi faze reci, atunci când clima Pământului se răcea. Uriașa masă rece crea efecte de retroacțiune care favorizau creșterea ulterioară a gheții. Când ghețarul va dispărea, va dispărea și acest efect de răcire.