Oamenii de știință au aflat câtă apă va adăuga «ghețarul Apocalipsei» oceanului până în 2100

La această concluzie au ajuns cercetătorii de la Serviciul Antarctic Britanic, care au modelat un scenariu extrem de încetare completă a topirii sub platformele de gheață. Un alt studiu a arătat că contribuția ghețarului la creșterea nivelului oceanului mondial până în 2100 ar putea fi de aproximativ două ori mai mare decât estimările anterioare, relatează nature.com

Thwaites este numit „ghețarul Zilei Judecății” din cauza impactului său potențial asupra nivelului mării. Dacă se va dezintegra complet, pe termen lung nivelul oceanului mondial ar putea crește cu aproximativ 65 de centimetri. Aceasta nu este o prognoză pentru secolul actual, însă pierderea gheții influențează deja schimbarea nivelului mării.

De ce ghețarul continuă să se retragă

Thwaites este situat în Antarctica de Vest. O parte semnificativă a gheții sale se află pe un substrat stâncos sub nivelul mării. Acolo, ghețarul intră în contact cu oceanul, iar mai departe trece într-o platformă plutitoare de gheață.

Apa marină relativ caldă erodează platforma de dedesubt. Când aceasta se subțiază, reține mai slab deplasarea ghețarului spre ocean. Gheața ajunge mai repede în mare, iar limita la care aceasta încetează să se sprijine pe fundul mării și începe să plutească se deplasează spre interiorul continentului.

Studiul a ținut cont de faptul că această zonă de tranziție nu reprezintă o linie subțire. Apa marină poate pătrunde sub gheață pe câțiva kilometri. Modelul în care lățimea zonei este de 2–5 kilometri a reușit să reproducă retragerea, subțierea și accelerarea deplasării ghețarului observate între 1996 și 2023.

În condițiile menținerii impactului climatic actual, calculele au arătat că până în 2100 Thwaites ar putea crește nivelul global al mării cu 30 ± 6 milimetri. Aceasta este aproximativ de două ori mai mult decât valoarea medie a prognozelor anterioare cu care a fost comparat rezultatul. În unele scenarii, ghețarul ar putea pierde sprijinul pe o creastă subacvatică deja până în 2038. Această creastă ajută în prezent la menținerea gheții pe loc.

Ce se va întâmpla dacă oceanul va înceta să topească gheața

A doua lucrare, publicată în Geophysical Research Letters, a analizat o situație ipotetică în care topirea provocată de ocean încetează complet. Cercetătorii au efectuat calcule cu ajutorul a trei modele independente ale calotelor glaciare pentru o perioadă de 150 de ani.

Ghețarul vecin Pine Island a început, în aceste scenarii, să se îngroașe și să avanseze. Thwaites, dimpotrivă, a continuat să piardă gheață pe întreaga perioadă analizată, deși ritmul pierderilor a scăzut treptat.

Potrivit cercetătorilor, cauza constă în schimbările acumulate în deceniile anterioare. Retrăgându-se, ghețarul și-a modificat poziția față de fundul mării și geometria sa. Prin urmare, simpla răcire a oceanului nu este suficientă pentru a-l readuce la starea anterioară în următoarele secole.

Totodată, încetarea completă a topirii oceanice reprezintă un experiment extrem pentru modelul computerizat, nu o prognoză realistă. Rezultatele nu demonstrează că ghețarul se va dezintegra inevitabil complet sau că orice retragere ulterioară nu mai poate fi oprită.

De ce sunt importante studiile

Ambele lucrări indică surse diferite de incertitudine în prognoze. Prima arată că modelele trebuie să țină cont mai exact de pătrunderea apei marine sub gheață. A doua demonstrează că efectele retragerii anterioare pot persista chiar și în cazul unei schimbări bruște a condițiilor.

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră rămâne importantă: încălzirea suplimentară a oceanului poate intensifica pierderea gheții. În același timp, regiunile de coastă trebuie să se pregătească pentru creșterea nivelului mării, o parte din aceasta putând fi deja inevitabilă.

Oamenii de știință nu dispun încă de o metodă verificată pentru a readuce Thwaites la starea sa istorică. Totuși, acest lucru nu înseamnă că pierderile viitoare sunt complet predeterminate: limitarea încălzirii globale poate influența în continuare amploarea și ritmul acestora.