Oamenii de știință avertizează asupra ploilor chimice invizibile la nivel global

Toată această cantitate s-a depus la suprafața planetei prin precipitații sau prin sedimentare atmosferică directă, transmite copernicus.org.

TFU se formează în stratosferă prin descompunerea fotochimică a hidrofluorocarburilor (HFC) și hidroclorofluorocarburilor (HCFC) — înlocuitori ai clorofluorocarburilor interzise prin Protocolul de la Montreal, folosiți din anii 1990 în echipamente frigorifice, aparate de aer condiționat și aerosoli. Ajunse în straturile superioare ale atmosferei, HFC-urile sunt descompuse de radiațiile ultraviolete, eliberând TFU, care apoi este spălat de precipitații sau se depune direct pe sol și în corpuri de apă. Diferența esențială a TFU față de mulți alți poluanți este rezistența chimică extremă: substanța nu se descompune sub acțiunea radiațiilor ultraviolete și nu este absorbită de microorganismele din sol, rămânând în mediu timp de mii de ani.

Autorii au modelat pentru prima dată sistematic balanța globală a TFU pe o perioadă de 22 de ani. Creșterea concentrațiilor a fost înregistrată în toate regiunile unde se fac măsurători — de la tropice până în Arctica. Arctica este deosebit de vulnerabilă: aproape întregul rezervor arctic de TFU are origine antropogenă și este transportat din zonele industriale ale latitudinilor temperate prin curenți atmosferici. În același timp, sistemele tradiționale de tratare a apei nu elimină TFU — substanța trece prin filtre și ajunge în rețeaua de apă potabilă.

O amenințare specială o reprezintă acumularea TFU în lacurile închise fără scurgere: pe măsură ce apa se evaporă, concentrația substanței crește, suprimând creșterea algelor și dăunând amfibienilor și nevertebratelor acvatice. UE a inclus în 2023 un număr de PFAS pe lista substanțelor deosebit de periculoase, însă nu există niciun prag reglementar pentru TFU în apa potabilă în nicio țară din lume.

Chiar și în cazul respectării complete a Protocolului de la Montreal de către toate țările, până în 2050 volumul depunerii TFU se va dubla: în atmosferă s-a acumulat deja un „rezervor” semnificativ al acestor compuși. Cercetătorii solicită introducerea monitorizării obligatorii a TFU în sursele de apă potabilă și accelerarea tranziției către agenți frigorifici cu timp de viață mai scurt în atmosferă. În plus, multe HFO — cei mai noi înlocuitori ai HFC, introduși după Amendamentul de la Kigali din 2016 — se descompun, de asemenea, cu formarea de TFU, ceea ce înseamnă că problema necesită o soluție reglementară sistemică.