Oamenii de știință: Creierul persoanelor în vârstă face față mai bine deficitului de somn
După trei ore de somn, creierul adulților tineri (20-30 de ani) și creierul vârstnicilor sănătoși (65-75 de ani) reacționează în mod opus.

Josh Neudorf și colegii săi de la Universitatea Simon Fraser din Canada transmit Imaging Neuroscience
Neurobiologii au comparat modul în care lipsa somnului schimbă conectivitatea — coordonarea activității diferitelor zone ale creierului. La participanții tineri, o serie de conexiuni se intensificau după somnul insuficient: creierul se forța să mențină funcțiile obișnuite. La vârstnici, aceleași conexiuni, dimpotrivă, slăbeau, iar întreaga rețea devenea mai modulară — împărțită în blocuri clare, care funcționează coordonat și fără costuri suplimentare. Este semnificativ că este vorba despre aceleași conexiuni: la tineri ele cresc, iar la vârstnici — scad. Mai simplu spus, creierul vârstnic își menține claritatea reducând „negocierile” dintre regiuni, în timp ce cel tânăr le intensifică.
„Calitatea somnului se schimbă și se deteriorează într-o anumită măsură odată cu vârsta. Ideea teoriei compensării este că creierul vârstnic se adaptează și compensează aceste schimbări”, a explicat Neudorf. Autorii au măsurat anume activitatea creierului, nu indicatorii intelectuali, însă studiile anterioare coincid: o noapte proastă afectează dispoziția și gândirea persoanelor de 20 de ani mai puternic decât pe cele vârstnice. Noul studiu încearcă să explice tocmai această diferență — cum răspunde creierul vârstnic la pierderea somnului.
Rezultatele nu trebuie citite ca o indulgență pentru veghea nocturnă. Lipsa cronică de somn, la orice vârstă, sporește riscul de boli cardiovasculare, hipertensiune, diabet, probleme de greutate și cancer de colon. Ea nu este benefică nici pentru memorie: în somn, creierul elimină mai activ beta-amiloidul — o proteină toxică, un deșeu rezultat din propria sa activitate, din care se formează plăcile specifice bolii Alzheimer. Somnul este, în acest sens, timpul unei mari curățenii a creierului.
Astfel de plăci se acumulează, în medie, timp de 20 de ani înainte de primele simptome ale demenței, iar lipsa regulată de somn accelerează acumularea. „Nu toți cei care dorm prost vor face boala Alzheimer, însă, în cazul unei predispoziții, lipsa somnului grăbește procesul în timp”, a avertizat coautoarea studiului, Brianne Kent, directoare adjunctă a Institutului de Neuroștiințe și Neurotehnologii, care studiază cea mai frecventă cauză a demenței. Somnul odihnitor este important la orice vârstă — doar că pentru creierul vârstnic o noapte nedormită este mai ușor de suportat.