Studiu: Înotul s-a dovedit a fi mai eficient decât alergarea pentru sănătatea inimii

Într-un experiment pe animale, înotul a produs modificări structurale și moleculare semnificative în mușchiul cardiac.

În studiu au fost folosiți șoareci, antrenați timp de opt săptămâni câte 60 de minute pe zi, de cinci ori pe săptămână. Animalele au fost împărțite în trei grupuri: fără efort, cu antrenamente de alergare și cu înot, transmite dx.doi.org.

Pentru ca comparația să fie corectă, intensitatea efortului a fost evaluată nu după viteză, ci după consumul maxim de oxigen (VO₂ max) — un indicator care reflectă eficiența sistemului cardio-respirator.

Rezistența generală a crescut la toți, dar efectul asupra inimii a fost diferit

Atât alergarea, cât și înotul au îmbunătățit forma fizică a animalelor. VO₂ max în ambele grupuri de antrenament a crescut cu peste 5% față de nivelul inițial.

Totuși, diferențele au apărut în structura inimii. Doar înotul a dus la creșterea masei inimii și la îngroșarea pereților ventriculului stâng — camera principală responsabilă de pomparea sângelui în organism. La animalele care au alergat, astfel de modificări nu au fost observate comparativ cu grupul sedentar.

Cercetătorii au studiat, de asemenea, activitatea microARN-urilor — molecule mici care reglează activitatea genelor și influențează sinteza proteinelor.

Conform studiului, înotul influențează mai activ microARN-urile asociate cu:

• creșterea celulelor inimii;
• formarea de noi vase de sânge (angiogeneză);
• protecția celulelor împotriva morții;
• funcția contractilă a miocardului;
• răspunsul la stresul oxidativ.

Andrei Jorge Serra, coordonatorul studiului, menționează:

„Înotul și alergarea sunt două metode excelente de a îmbunătăți sănătatea sistemului cardio-respirator și de a proteja mușchiul inimii, dar am dorit să aflăm dacă unul dintre ele poate fi chiar mai benefic decât celălalt. Am descoperit că, deși ambele sporturi cresc capacitatea respiratorie, înotul merge mai departe, combinând adaptări funcționale și moleculare care fac inima mai puternică și mai eficientă.”

Deși în studii anterioare s-a analizat modul în care efortul aerobic influențează microARN-urile în general, aproape că nu existau date despre diferențele dintre înot și alergare în condiții experimentale identice. Prin urmare, acest studiu arată că aceste două tipuri de antrenament au efecte diferite asupra inimii și vaselor de sânge.

Până acum este vorba despre un model preclinic, iar rezultatele nu pot fi aplicate direct la oameni fără cercetări suplimentare.

Cu toate acestea, concluziile sunt importante pentru cardioreabilitare și știința sportului. Înotul poate avea avantaje în situații care necesită refacerea mușchiului inimii sau un efort mai blând, dar cu o restructurare profundă.

Serra rezumă că ambele tipuri de activitate sunt benefice, însă efectele lor nu sunt identice — iar acest aspect trebuie luat în considerare la planificarea antrenamentelor și a experimentelor științifice.