Oamenii de știință au explicat ce dificultăți din copilărie sporesc riscul de dependențe în rândul tinerilor

Obiectul studiului cercetătorilor a fost experiența adversă din copilărie (ACE): abuzul, neglijarea, divorțul părinților, dependențele sau tulburările psihice în familie, precum și încarcerarea apropiaților. În mod tradițional, cercetătorii reduceau ACE la un singur scor: cu cât acesta este mai mare, cu atât spectrul problemelor de sănătate la vârsta adultă este mai larg. Profesoara de asistență socială Sunny Shin și colegii săi au verificat cum anume profilul adversităților este asociat cu factori de risc concreți, transmite tandfonline.com

Autorii au chestionat 221 de persoane cu vârste cuprinse între 18 și 21 de ani despre zece tipuri de adversități din copilărie. În medie, fiecărui participant îi reveneau 2,7 adversități, iar circa 23% dintre respondenți nu au menționat niciuna. În plus, psihologii au măsurat lipsa de speranță, impulsivitatea și pofta de alcool sau de droguri a respondenților ca reacție la experiențe plăcute și apăsătoare: toate aceste semne sunt considerate indicatori ai riscului de dependență.

După tiparul adversităților, cercetătorii au identificat trei grupuri: cu un nivel scăzut de dificultăți, cu experiența abuzului emoțional și cu numeroase greutăți simultan. Al doilea grup avea un nivel mai ridicat de lipsă de speranță decât semenii cu o copilărie relativ liniștită. În al treilea grup, pofta de alcool sau de droguri se accentua în momentele de tristețe și stres. În schimb, toate grupurile reacționau asemănător la experiențele plăcute: psihologii nu au constatat diferențe semnificative în ceea ce privește pofta.

„Luarea în considerare a acestor nuanțe va ajuta la adaptarea prevenirii și intervențiilor la nevoile fiecărei persoane”, a remarcat Sunny Shin. „Celui care se luptă cu lipsa de speranță îi vor fi utile metodele care dezvoltă abilități pozitive de adaptare, iar celui care simte poftă de substanțe pe fondul stresului îi sunt necesare strategii de reglare a emoțiilor și de creștere a rezistenței la acesta”.

Doi oameni cu același scor ACE pot avea istorii complet diferite: unul a trecut prin neglijare emoțională, celălalt a crescut într-o familie cu dependențe și tulburări psihice. Luarea în considerare a tiparului adversităților, alături de numărul lor total, va permite elaborarea mai precisă a măsurilor de prevenire țintite. Modul în care experiențele trăite în copilărie influențează, de-a lungul anilor, predispoziția spre dependențe va fi arătat de studii mai ample și de mai lungă durată, concluzionează autorii.