Studiu: Cea mai probabilă limită maximă a duratei vieții umane

Unele dintre ele chiar împărtășesc secrete despre cum să trăiești până la 100 de ani și în ce constă secretul vieții „eterne”, scrie unian.net. 

Câți ani poate trăi cel mult un om – ce spun oamenii de știință

Autorii publicației New Scientist au decis să afle câți ani se poate trăi cel mult și, în urmă cu câțiva ani, au scris un articol despre Jeanne Calment, care deține până în prezent recordul mondial de longevitate. Femeia s-a născut în 1875 și a murit în 1997, la vârsta de 122 de ani și 164 de zile, potrivit versiunii oficiale. 

Totuși, unii sceptici consideră că familia lui Jeanne a recurs la fraudă și a prezentat-o drept longevivă pe fiica acesteia, Yvonne, care și-a însușit identitatea mamei sale, decedată de fapt în 1934. Indiferent de diferitele versiuni, Jeanne Calment rămâne în continuare recordmană în ceea ce privește durata vieții, cu condiția să fi murit într-adevăr la o vârstă atât de înaintată și să nu fi existat nicio fraudă.

Cu toate acestea, oamenii de știință continuă să se întrebe care este durata vieții umane și reflectează dacă este posibil să trăiești 200 de ani. Aici apar numeroase îndoieli, deoarece nimeni, în afară de Calment, nu a ajuns la o asemenea vârstă, iar cazul ei este cu adevărat excepțional. A doua cea mai longevivă persoană a fost Kane Tanaka, care a trăit 119 ani și 107 zile, iar în prezent, potrivit calculelor oamenilor de știință, cea mai vârstnică persoană din lume are 117 ani.

Totuși, cu excepția câtorva cazuri unice, precum cele menționate mai sus, oamenii de știință sunt înclinați să creadă că există o limită naturală a numărului maxim de ani pe care îi poate trăi un om. Pentru a o determina, pot fi utilizate două abordări:

• studierea datelor demografice despre longevivi confirmați;
• recurgerea la modelarea computerizată.

Oamenii de știință care au folosit prima metodă au publicat date analitice potrivit cărora vârsta maximă a omului este de aproximativ 115 ani, fără a exclude posibilitatea de a trăi până la 125 de ani. Într-un alt studiu, specialiștii au declarat însă că recordul lui Calment va fi depășit foarte curând.

Dacă se recurge la modelarea computerizată, atunci oamenii de știință analizează fluctuațiile pe termen scurt ale numărului de eritrocite și leucocite la adulții în vârstă de 85 de ani și peste. Specialiștii transformă aceste fluctuații într-un indicator al rezistenței lor la bolile terminale asociate vârstei. Când rezistența dispare, survine punctul fără întoarcere. Cercetătorii au ajuns la concluzia că această etapă poate varia în funcție de persoană, însă de obicei survine la 120 de ani. Pentru cei mai rezistenți oameni, limita superioară a fost stabilită puțin mai sus – la 150 de ani.

Totuși, potrivit autorilor publicației New Scientist, astfel de studii nu iau în calcul un factor important – viitoarele progrese ale medicinei. De exemplu, în anii 1920, oamenii de știință considerau că este imposibil să trăiești mai mult de 105 ani, însă, de-a lungul unui secol, progresele din medicină au crescut constant speranța de viață a oamenilor, ceea ce (alături de îmbunătățirea alimentației și a condițiilor sanitare) a contribuit la creșterea recordurilor de longevitate.

O echipă de oameni de știință a realizat un experiment mintal – și-a imaginat că, în viitor, va fi posibilă eliminarea tuturor cauzelor îmbătrânirii care pot fi tratate teoretic. Singura cauză incurabilă va rămâne deteriorarea ADN-ului din celulele noastre, care se acumulează inexorabil pe măsură ce îmbătrânim. Într-un astfel de scenariu, limita superioară a duratei vieții umane ar crește până la 194 de ani.

Autorul materialului despre Jeanne Calment, pregătind un reportaj despre longevitate, a discutat și cu un cercetător pe nume Saul Newman. Acesta a menționat un articol publicat de el, în care se scrie despre erori și falsificări în evidențele documentelor pe hârtie, cum ar fi certificatul de naștere. Iar acest factor poate denatura semnificativ datele privind longevitatea. Newman a presupus că presupusa fraudă legată de identitatea lui Calment este doar vârful aisbergului. Recent, el a publicat o carte în care a dezvăluit amploarea șocantă a acestor erori și fraude. De exemplu, în Grecia s-a constatat că aproximativ 70 la sută dintre persoanele centenare muriseră de fapt deja, însă în acte figurau ca fiind în viață, pentru ca rudele lor să poată continua să le primească pensiile. Niveluri și mai ridicate de fraudă privind pensiile au fost descoperite în Japonia. De-a lungul istoriei, oamenii și-au declarat vârsta mai mare din multe alte motive: pentru a se înrola în armată (sau pentru a evita serviciul militar), pentru a se căsători ori pentru a se angaja.

Aceste erori afectează inevitabil estimările privind limita superioară a duratei vieții umane. Dacă datele demografice utilizate ca punct de plecare abundă în valori exagerate ale vârstei, atunci și rezultatele finale vor fi, probabil, exagerate. Persoanelor care participă la studiile de modelare le este atribuită, de asemenea, o vârstă care poate foarte bine să fie incorectă. 

Autorul materialului scrie că, atunci când a cercetat istoria lui Calment, a dat și peste un articol din 2011, în care s-a stabilit că, la nivel mondial, 98 la sută dintre afirmațiile privind o durată de viață de peste 115 ani nu au putut fi confirmate. În același articol s-a constatat, de asemenea, că în țările în care se ține o evidență riguroasă a nașterilor de peste 150 de ani nu s-a dovedit că vreo persoană ar fi trăit mai mult de 115 ani. Iar aceasta este, în opinia autorului, cea mai exactă estimare de care dispunem.